„Cuvinte din Cuvânt” cu scriitorul Sorin Micuțiu. Episodul 353

„Cuvinte din Cuvânt” cu scriitorul Sorin Micuțiu. Episodul 353

Mărțișorul sufletului meu

Astăzi e 1 martie. În aer se simte primăvara, iar la piept purtăm firul alb-roșu al mărțișorului. Dar, dincolo de simboluri și tradiții, astăzi este duminică – ziua Domnului. Și mă opresc o clipă din alergarea mea ca să ascult chemarea care răsună în Sfânta Evanghelie după Ioan: chemarea lui Filip.

„A doua zi voia să plece în Galileea şi a găsit pe Filip. Şi i-a zis Iisus: Urmează-Mi.” (Ioan 1, 43)

Mă gândesc adesea cum a sunat acest „Urmează-Mi”. Un cuvânt simplu, dar care schimbă destine. Lui Filip nu i se promite confort, nici succes omenesc. I se oferă ceva mai mult: prezența Domnului Iisus Hristos pe cale.

Și mie mi se spune la fel.

De ce „urmează-Mi” și nu „mergi”? Pentru că a merge singur înseamnă a bâjbâi. A urma înseamnă a păși pe urme deja sfințite. Acolo unde El a trecut, drumul e luminat, chiar dacă nu e lipsit de cruce. Acolo unde El merge înainte, frica nu mai are ultimul cuvânt.

Filip nu ține chemarea doar pentru el. Îl caută pe Natanael. Bucuria întâlnirii devine misiune. Așa se întâmplă și cu mine când Îl descopăr cu adevărat pe Dumnezeu: nu pot să tac. Credința nu e obiect de colecție, e foc care cere să fie împărtășit.

Iar Natanael, sceptic la început, ajunge să rostească una dintre cele mai frumoase mărturisiri: „Rabi, Tu eşti Fiul lui Dumnezeu, Tu eşti regele lui Israel.” (Ioan 1, 49). Ce transformare! Din îndoială, la certitudine.

Mă regăsesc în el. Și eu întreb. Și eu mă îndoiesc. Dar când Îi dau voie lui Hristos să-mi vorbească inimii, descopăr că mă cunoaște mai bine decât mă cunosc eu. M-a văzut „sub smochin” – în locurile mele ascunse, în gândurile mele nerostite, în luptele mele tăcute.

1 martie devine astfel un mărțișor al sufletului. Alb – pentru dorința de curăție. Roșu – pentru iubirea jertfelnică la care sunt chemat. Primăvara din natură îmi amintește că și în mine poate încolți ceva nou.

Astăzi aleg să aud din nou: „Urmează-Mi”.

Nu știu unde mă va duce drumul. Dar știu cu Cine merg. Și asta îmi este de ajuns.

Iar vouă, celor care citiți aceste rânduri printre gândurile voastre, vă spun atât: dacă auziți chemarea, nu o amânați. Primăvara sufletului începe cu un pas făcut în urma Lui.