„Cuvinte din Cuvânt” cu scriitorul Sorin Micuțiu. Episodul 356

„Cuvinte din Cuvânt” cu scriitorul Sorin Micuțiu. Episodul 356

„Eli, Eli, Lama Sabahtani” – cutremurul dinăuntru

Se împlinesc 49 de ani de la marele cutremur din 4 martie 1977. La ora 21:21, într-o zi de vineri, pământul s-a zguduit timp de 56 de secunde. 7,2 grade pe scara Richter. Peste 1.500 de oameni și-au pierdut viața. Unda de șoc a fost simțită în aproape toată Europa de Sud-Est, până la Moscova și Sankt Petersburg.

Au fost doar 56 de secunde. Dar pentru mulți, acele secunde au împărțit viața în „înainte” și „după”.

Mă gândesc cât de fragil pare totul atunci când se clatină pământul. Zidurile în care aveam încredere cad. Siguranțele noastre se sfărâmă. Ce credeam stabil devine moloz.

Dar există și un alt fel de cutremur. Unul care nu apare pe nicio scară de măsurare. Cutremurul sufletesc.

Strigătul „Eli, Eli, lama sabahtani? adică: Dumnezeul Meu, Dumnezeul Meu, pentru ce M-ai părăsit?” (Matei 27, 46), consemnat în Evanghelia după Matei, este poate cea mai adâncă zguduire din istoria omenirii. Cuvintele rostite pe Cruce de Domnul Iisus Hristos nu exprimă deznădejde, ci adâncimea suferinței asumate.

În fața durerii și eu am rostit, poate mai timid, poate în șoaptă: „Doamne, unde ești?” Sunt momente când viața mea se clatină: pierderi, dezamăgiri, frici, vești neașteptate. Și atunci simt cum tot edificiul meu interior se crapă.

Adevărul este că nu doar clădirile au nevoie de temelie solidă. Și sufletul are.

Cutremurul din 1977 ne-a arătat cât de vulnerabili suntem în fața naturii. Cutremurele lăuntrice ne arată cât de vulnerabili suntem fără Dumnezeu. Când credința este superficială, prima zguduire o prăbușește. Când este adânc înrădăcinată, poate că se clatină, dar nu cade.

În Vinerea Mare, când Hristos a rostit acel strigăt, pământul s-a cutremurat. Nu doar simbolic. Dar din acel cutremur s-a născut mântuirea. Din cea mai mare zguduire a venit cea mai mare nădejde.

Astăzi, la comemorarea acelei nopți din 1977, mă întreb: ce fac cu propriile mele cutremure? Mă las prăbușit sub dărâmături sau caut stânca?

Poate că nu pot controla seismele vieții. Dar pot alege unde îmi așez temelia.