Îl văd mai întâi la Roma, printre cărțile marilor autori, între Cicerone și Tacit, între grecii vechi și filosofia care ordonează gândirea. Nu este încă „Ieronim al Scripturii”, ci un om al limbii, al rigorii, al studiului care își caută forma. Și totuși, în această etapă aparent lumească, se pregătește…