Un om care ar fi putut rămâne într-o viață liniștită, într-o rutină care nu cere prea mult și nu tulbură aproape nimic. Și totuși, la un moment dat, a ales să meargă acolo unde lucrurile nu mai pot fi amânate. Nu ca într-o misiune declarată, ci ca într-o apropiere firească de o realitate pe care nu a mai putut să o ocolească.
Când nu este în saloanele de spital, cutreieră magazinele în căutarea unor cadouri. Nu la întâmplare, nu din grabă, ci cu gândul la fiecare copil în parte. Ca și cum ar încerca să potrivească un obiect cu o nevoie nevăzută, cu o bucurie posibilă. Iar când ajunge acolo – fie la Spitalul „Marie Curie”, fie la Fundeni sau la Institutul Oncologic – nu vine doar cu lucruri, ci cu o stare. E toată un zâmbet, iar zâmbetul acesta nu rămâne doar al ei. Se transmite, se mută de pe un chip pe altul, până când atmosfera însăși pare să se schimbe.
Intră în saloane cu o naturalețe care dezarmează. Organizează zile de naștere pentru copii care, altfel, ar trece peste ele în tăcere. Aduce baloane, torturi, costume de supereroi, dar, dincolo de toate acestea, creează momente în care copilul nu mai este definit de boală. În care nu mai este doar pacient.
Uneori, transformă un salon într-o poveste. Alteori, într-un loc în care frica devine puțin mai suportabilă. Îi ajută pe copii să treacă prin momente grele nu prin explicații, ci prin imaginație. Între o perfuzie și o intervenție, apare o lume în care ei pot fi curajoși, puternici, văzuți.
Și, fără să spună lucruri mari, face ceva greu de cuantificat: readuce bucuria acolo unde pare că nu mai e loc pentru ea. Nu schimbă diagnostice, nu promite vindecări, dar schimbă felul în care este trăit timpul dintre ele.
Poate de aceea, ceea ce face nu se reduce la voluntariat. E mai degrabă o formă de a sta lângă viață exact acolo unde ea este cea mai fragilă.
Și rămâne, dincolo de toate, o întrebare care nu mai poate fi evitată: Ce fac cu timpul dintre lucrurile care par cu adevărat importante – îl las să treacă sau reușesc, din când în când, să aduc și eu puțină lumină în el?
Pentru mai multe detalii despre povestea și misiunea Alexandrei, poți citi aici:
