Astăzi mă opresc înaintea lui Samuel din Vechiul Testament și încerc să-l privesc nu ca pe unul dintre marii profeți ai lui Israel, ci ca pe un copil dăruit lui Dumnezeu înainte de a se naște. Numele lui înseamnă „auzit de Dumnezeu”, iar viața lui începe cu lacrimile unei mame care nu putea avea copii. Ana s-a rugat cu atâta stăruință, încât preotul Eli a crezut că și-a pierdut mințile, însă Dumnezeu i-a ascultat rugăciunea și i l-a dăruit pe Samuel. Credincioasă promisiunii făcute, Ana l-a adus încă de mic la Cortul Întâlnirii din Șilo, unde avea să crească în slujba Domnului, sub îndrumarea bătrânului preot Eli. Într-o vreme în care Cuvântul lui Dumnezeu era rar, iar fiii lui Eli aduceau rușine slujirii prin viața lor, Samuel a crescut în curăție și credincioșie, iar Dumnezeu l-a chemat pe nume într-o noapte care avea să-i schimbe întreaga viață. Răspunsul lui a rămas peste veacuri unul dintre cele mai frumoase răspunsuri pe care un om le poate da lui Dumnezeu: „Vorbește, Doamne, căci robul Tău ascultă.”
Privindu-l, descopăr cât de mult îmi lipsește această disponibilitate de a asculta. Îmi este mult mai ușor să-I spun lui Dumnezeu ce vreau eu decât să mă opresc suficient de mult ca să aud ce dorește El de la mine. Mă rog, dar de multe ori rugăciunea mea seamănă mai degrabă cu un monolog decât cu un dialog. Îi cer să-mi binecuvânteze planurile, în loc să-L întreb care sunt planurile Lui pentru viața mea. Samuel nu a devenit mare pentru că vorbea mult, ci pentru că a învățat să asculte.
Mă impresionează și curajul lui. Primul mesaj pe care Dumnezeu i l-a încredințat nu era unul ușor. Trebuia să-i spună lui Eli, omul care îl crescuse și îl iubise, că judecata lui Dumnezeu avea să vină peste casa lui. Samuel nu a ascuns adevărul și nu l-a îndulcit ca să fie mai ușor de primit.
Din întâlnirea aceasta primesc o lecție care mă cercetează. Dumnezeu nu caută oameni perfecți, ci oameni care Îi lasă glasul să fie mai puternic decât propriile dorințe. Ascultarea nu începe în momentele mari ale vieții, ci în hotărârile mici, zilnice, prin care aleg să fac voia Lui chiar și atunci când nu este ușor, chiar și atunci când adevărul mă costă sau când direcția Lui nu coincide cu planurile mele. Samuel mi-a arătat că un om care ascultă de Dumnezeu poate schimba destinul unei națiuni.
Plec din această întâlnire întrebându-mă dacă mai există suficientă liniște în viața mea încât să-I aud glasul. Trăiesc într-o lume în care toți vorbesc, își apără opiniile și își caută dreptatea, dar Dumnezeu încă vorbește celor care sunt dispuși să tacă înaintea Lui și să-L asculte.
Și parcă aud aceeași chemare care a răsunat în noaptea aceea la Șilo, urmată de o întrebare care îmi pătrunde adânc în inimă: Când Dumnezeu îți vorbește, Îi răspunzi cu propriile tale planuri sau poți spune și tu, asemenea lui Samuel: „Vorbește, Doamne, căci robul Tău ascultă”?
