Poate că perfecțiunea nu există cu adevărat în această lume și, poate, nici nu avem nevoie de ea. Oamenii sunt frumoși tocmai prin felul lor de a fi, cu greșeli, slăbiciuni, cicatrici, neîmpliniri și momente în care nu știu ce drum să aleagă. Dacă totul ar fi perfect, poate că viața ar deveni lipsită de emoție, de surprize și de farmec. Uneori, tocmai lucrurile care nu sunt perfecte sunt cele care ne rămân cel mai mult în suflet.
Cu ceva timp în urmă, am avut o discuție contradictorie cu o persoană care susținea cu tărie că toți oamenii suntem la fel. Pentru a-mi susține punctul de vedere și pentru a arăta că lucrurile nu stau chiar așa, i-am spus un exemplu simplu: și musca, și albina zboară, dar locul în care se așază face diferența.
Am vrut să spun, de fapt, că putem avea lucruri comune, putem face aceleași lucruri și putem trece prin situații asemănătoare, dar asta nu înseamnă că suntem identici. Fiecare om are propriile valori, propriile alegeri, propriile experiențe și propriul fel de a vedea lumea. Ceea ce facem cu ceea ce avem și locul în care alegem să ne așezăm în viață spune foarte multe despre noi.
De aici, discuția a ajuns la un alt subiect care, în opinia mea, se află în aceeași ecuație: perfecțiunea. Am susținut atunci și susțin în continuare că perfecțiunea, așa cum ne-o imaginăm noi, nu există cu adevărat. Și poate că tocmai faptul că nu suntem perfecți este ceea ce ne face unici.
Fiecare dintre noi are defecte, greșeli, slăbiciuni și momente în care a ales greșit. Unii poartă cicatrici pe care nu le vede nimeni, alții duc lupte despre care nu vorbesc niciodată. Dar toate acestea fac parte din povestea noastră. Nu trebuie să ne fie rușine de ele și nici să încercăm să le ascundem pentru a părea perfecți în ochii celorlalți.
De multe ori, încercăm să fim ceea ce credem că lumea așteaptă de la noi. Ne comparăm, ne judecăm și uităm că fiecare om are propriul drum. Perfecțiunea ne poate face să alergăm după o imagine imposibil de atins, în timp ce acceptarea propriei imperfecțiuni ne poate ajuta să fim mai sinceri cu noi înșine.
Dacă totul în viață ar fi perfect, probabil că nu am mai învăța la fel de mult din greșeli, nu am mai aprecia atât de mult reușitele și poate că nici bucuriile nu ar mai avea aceeași valoare. Uneori, o greșeală ne învață mai mult decât o reușită, iar un moment dificil ne poate transforma într-un om mai puternic.
De aceea, cred că imperfecțiunea nu este opusul frumuseții, ci una dintre formele ei. Ceea ce ne face diferiți nu trebuie privit ca un defect. Poate fi tocmai lucrul care ne definește.
Până la urmă, frumusețea adevărată nu înseamnă să fii fără greșeală. Înseamnă să fii tu, să îți accepți trecutul, să înveți din ceea ce ai trăit și să mergi mai departe fără să încerci să fii copia altcuiva.
Poate că aceasta este adevărata perfecțiune de a fi imperfect: să înțelegi că nu trebuie să fii fără defecte pentru a avea valoare și că, uneori, tocmai micile noastre imperfecțiuni sunt cele care ne fac oameni, ne fac diferiți și, în felul lor, ne fac frumoși.
Petre LUNGOCI
