Poți fi între oameni și totuși departe,
Cu inima plină de gânduri ascunse,
Dar când cineva iubire-ți împarte
Îți vindecă rănile adânc străpunse.
Singurătatea nu este întotdeauna despre absența oamenilor din jurul nostru. Uneori este o stare tăcută a sufletului, un gol pe care îl poți simți chiar și atunci când ești în mijlocul celor dragi. Poți fi înconjurat de familie, prieteni și zâmbete, dar să ai impresia că nimeni nu reușește să vadă ceea ce porți în interior, gândurile nerostite, durerile ascunse și acele părți ale sufletului pe care le păstrezi doar pentru tine. Este acel sentiment profund în care te simți nevăzut, neînțeles, ca și cum între tine și lume ar exista o distanță pe care nimeni nu știe cum să o treacă.
Dar există și o formă de liniște care alungă singurătatea: aceea de a ști că undeva există cineva care te iubește sincer și te prețuiește exact așa cum ești. Nu este nevoie ca acea persoană să fie mereu lângă tine; uneori este suficient să simți că exiști în inima cuiva, că cineva se gândește la tine, te acceptă și îți vede adevărata valoare. Și, chiar de la distanță, să simți că există cineva căruia îi pasă de tine, cineva care îți poartă de grijă și care, într-un fel tăcut, veghează asupra ta. Când știi că ești iubit cu adevărat, chiar și tăcerile devin mai ușoare, iar sufletul găsește un loc în care nu se mai simte singur.
Petre LUNGOCI
