Biblioteca Municipală „Valeriu Butulescu” Petroșani marchează împlinirea a 160 de ani de la nașterea lui George Coșbuc, una dintre personalitățile reprezentative ale literaturii române.
Poet, traducător, publicist și membru titular al Academiei Române, George Coșbuc a lăsat în literatura română o operă de o remarcabilă diversitate, în care se întâlnesc lumea satului transilvănean, tradițiile și obiceiurile românești, istoria națională, iubirea, natura, copilăria, dar și reflecția asupra condiției umane.
De la Hordou la consacrarea literară
George Coșbuc s-a născut la 20 septembrie 1866, în satul Hordou, în ținutul Năsăudului, într-o familie numeroasă. Tatăl său, Sebastian Coșbuc, era preot greco-catolic, iar mama sa era fiica unui preot. Copilăria petrecută în lumea satului avea să-i marcheze profund sensibilitatea artistică și să-i ofere numeroase motive și imagini care vor apărea mai târziu în creația sa.
A urmat școala la Hordou, Telciu și Năsăud, iar între 1876 și 1884 a studiat la gimnaziul din Năsăud.
În cadrul societății de lectură „Virtus Romana Rediviva”, s-a afirmat încă din perioada studiilor ca poet și traducător. A publicat primele poezii și traduceri în revista școlară „Muza someșeană”.
În 1884 s-a înscris la Facultatea de Filosofie și Litere a Universității din Cluj, însă nu și-a încheiat studiile universitare.
Un moment decisiv pentru afirmarea sa literară l-a constituit colaborarea cu revista „Tribuna” din Sibiu, la invitația lui Ioan Slavici. În 1887 a devenit redactor al publicației, iar în paginile acesteia și-a consolidat reputația literară.
O operă inspirată din viață, tradiție și istorie
Universul poetic al lui George Coșbuc este strâns legat de lumea satului, de ritmurile vieții tradiționale, de familie, iubire, muncă, sărbătoare și comunitate. Poezii precum „Nunta Zamfirei”, „La oglindă”, „Iarna pe uliță”, „Mama”, „Numai una”, „Trei, Doamne, și toți trei”, „El-Zorab” și „Noi vrem pământ!” ilustrează diversitatea tematică și tonală a creației sale.
Debutul său editorial s-a produs în 1893, prin volumul „Balade și idile”, carte care a contribuit decisiv la consacrarea poetului.
Au urmat volume precum „Fire de tort” (1896), „Povestea unei coroane de oțel” (1899), „Ziarul unui pierde-vară” (1902), „Dintr-ale neamului românesc” (1903) și „Cântece de vitejie” (1904).
În creația sa se regăsesc și importante teme istorice și patriotice. Poezii precum „Pașa Hassan”, „Decebal către popor” și „Moartea lui Gelu” valorifică personaje și momente istorice, conferindu-le o puternică expresivitate poetică.
George Coșbuc – publicist și promotor al culturii
Activitatea lui George Coșbuc nu s-a limitat la poezie. A avut o contribuție importantă la dezvoltarea presei literare românești, colaborând cu numeroase publicații.
În 1894, a editat, împreună cu Ioan Slavici și I.L. Caragiale, revista „Vatra”. În 1901, a editat „Sămănătorul”, împreună cu Alexandru Vlahuță, iar în 1906 s-a implicat în editarea publicației „Viața literară”. A colaborat, de asemenea, la numeroase alte reviste și ziare ale epocii.
O dimensiune mai puțin cunoscută, dar deosebit de importantă, a activității sale este cea legată de educație și cultură. În cadrul Casei Școalelor, Coșbuc s-a implicat în activități destinate dezvoltării culturale a mediului rural, a sprijinit activitatea învățătorilor, a contribuit la selecționarea cărților pentru bibliotecile rurale și a organizat conferințe sătești.
Un mare traducător al literaturii universale
George Coșbuc a fost și un remarcabil traducător, preocupat de apropierea cititorului român de marile opere ale literaturii universale.
A tradus „Odiseea” de Homer, „Eneida” și „Georgicele” de Vergiliu, precum și „Sakuntala” de Kālidāsa. O preocupare majoră a ultimilor ani de creație a constituit-o traducerea „Divinei Comedii” de Dante Alighieri, proiect la care a lucrat vreme îndelungată.
Traducerea „Eneidei” a fost distinsă de Academia Română, iar ediția princeps a acestei traduceri datează din 1896. Traducerea „Divinei Comedii” a rămas una dintre realizările importante ale activității sale de traducător și a fost publicată după moartea poetului.
Membru al Academiei Române
Activitatea sa literară și culturală a fost recunoscută prin alegerea lui George Coșbuc ca membru corespondent al Academiei Române în 1900, iar la 20 mai 1916 a devenit membru titular al prestigioasei instituții.
George Coșbuc a încetat din viață la 9 mai 1918, la București, la vârsta de 51 de ani. Satul său natal, Hordou, poartă astăzi numele Coșbuc.
O operă care continuă să fie citită
La 160 de ani de la nașterea sa, George Coșbuc rămâne prezent în cultura română prin versurile sale memorabile, prin interesul pentru tradițiile și spiritualitatea lumii rurale, prin creația inspirată de istoria națională și, deopotrivă, prin activitatea sa de traducător și promotor al culturii.
Expoziția documentară realizată de Biblioteca Municipală „Valeriu Butulescu” Petroșani, cuprinzând volume din colecțiile bibliotecii, invită cititorii să redescopere opera unui scriitor care a știut să transforme experiențe, oameni, tradiții și momente istorice în literatură durabilă.
