Comunitatea cultural-literară din Valea Jiului este, de astăzi, mai săracă după ce poetul vulcănean Vasi Cojocaru a pus punct ultimului haiku al vieții sale, la vârsta de 58 de ani.
Vasile Cojocaru a lucrat la Mina Paroșeni din municipiul Vulcan și, după pensionare, a descoperit pasionanta lume a literelor. Fascinat de literatura japoneză, dar și de esențele filosofice ale maerilor maeștri ai gândirii universale, Vasi Cojocaru a învățat nu doar să citească și înțeleagă în profunzime poezia niponă a lui Matsuo Basho, Otomo sau Moritake ori să deslușească filosofia lui Edmund Husserl sau Martin Heidegger, ci a reușit să devină el însuși un exponent al acestui tip rafinat de literatură.
Prezență activă în mediile literare clujene, versurile lui Vasi Cojocaru și-au făcut un binemeritat loc în revistele de profil din țară, pe platformele web de profil dar și într-o serie de valoroase cărți de autor. „Rugăciunile frunzei”, ”Pe calea răsăritului”, „Coliba mea de ceamur”, „Pribeag prin poienile verii”, sunt câteva dintre volumele de versuri publicate de poetul Vasi Cojocaru-Vulcan.
Personalitate de o modestie rară și de un talent uriaș, Vasi Cojocaru și-a găsit în lumea literară unb loc de cinste în grupul de poezie „Ian Dan Bălan” de la Petroșani, dar mai ales în cencaclurile cultural-literare de la Cluj, conduse de poetul Ion Mureșan sau de scriitoare Emilia Poenaru Moldovan.
Presimțind, cel mai probabil, trecerea sa în lumea umbrelor, Vasi Cojocaru ne-a avertizat asupra momentului despărțiri într-o serie de poeme-haiku publicate în luna octombrie a acestui an, într-un elegant testament literar din care vă prezentăm aici doar câteva:
Cu glasul firav
ca pergamentul vechi,
îmi șoptești ultimul haiku,
poem de moarte.
Sayonara,
lebăda mea albastră.
***
Acedia Carpatica
Octombrie a murit!
Azi luna s-a stins
iar stelele și-au pus iașmacul,
sfiindu-se de trecerea mea
pe deasupra lor.
Mi-e frig,
Mi-e noapte,
Mi-e moarte.
Mi-e dor de multele mele călătorii
care mi-au fost menite.
Am obosit să aștept
și-am obosit să-mi mai pese.
***
Voi fi apa
și deșertul cu djini.
Voi fi Calea Lactee
și hăurile găurilor negre.
Voi fi parfumul pajiștilor
și răceala vânătă a brumelor,
și cazna scarabeului,
și fătările mioarelor,
și mămăliga cu lapte a sărmanului fericit,
și cântecul lumii îngemănat cu cel al tuturor lumilor Lui,
și glasul Lui din tăcerea greierilor!
Drum lin spre stele, Vasi Cojocaru! Veșnică amintire!
Dumnezeu să-l odihnească în pace! Sincere condoleanțe familiei!
