Fluturele din visul meu 

Uneori, mă trezesc dimineața cu senzația că am fost altcineva. Ca și cum o parte din mine a călătorit în vis și a atins ceva ce cu mintea de zi cu zi nu pot înțelege.

Îmi amintesc de povestea lui Chuang Tzu. A visat că era un fluture. Zbura liber, fără griji, fără frici, fără identitate. Doar era. Apoi s-a trezit – și s-a întrebat: „Am fost un om care a visat să fie fluture sau sunt un fluture care visează că este om?”

Această întrebare m-a atins. Și m-a făcut să înțeleg că, dincolo de ceea ce fac, dincolo de rolurile pe care le joc zi de zi – sunt un suflet. O esență. O ființă care uneori visează și alteori se trezește… dar care e mereu în căutarea adevărului.

Adevărul despre cine sunt. Adevărul despre ce contează cu adevărat.

Poate că viața întreagă e un vis. Poate că, atunci când vom trece dincolo, ne vom trezi cu adevărat. Sau poate că ne trezim în fiecare clipă în care alegem să trăim conștient, prezent, cu inimă deschisă.

Sf. Ap. Pavel spunea: „Când eram copil, vorbeam ca un copil, simţeam ca un copil; judecam ca un copil; dar când m-am făcut bărbat, am lepădat cele ale copilului. Căci vedem acum ca prin oglindă, în ghicitură, iar atunci, faţă către faţă; acum cunosc în parte, dar atunci voi cunoaşte pe deplin, precum am fost cunoscut şi eu.” (1 Corinteni 13:12)

Asta îmi dă nădejde: că oricât de neclar ar părea totul acum, o zi va veni în care ne vom cunoaște pe deplin, în adevărul și lumina care nu mai lasă loc de îndoială.

Dragă cititorule, ia-ți o clipă de liniște și întreabă-te sincer:

Cine sunt eu când nu mai port nicio mască? Ce vis am venit să trăiesc pe pământ?

Poate răspunsul nu vine azi. Dar întrebarea merită purtată.

Pentru că uneori, întrebarea în sine e cheia unei treziri adevărate.