Frumoși ca sfinții – recunoștință pentru părinți

O, ce frumoși ne sunt părinții, așa cum ne amintește Grigore Vieru în poezia de mai jos! Ei nu sunt doar cei care ne-au dat viață, ei sun și cei care poartă cu bucurie poverile noastre, care se roagă pentru noi și care ne învață prin iubire și exemplu cum să trăim drept și cu credință.

Frumoşi ca sfinţii

O, ce frumoşi ne sunt părinţii,

Părinţii mei, părinţii tăi!

Aşa frumoşi sunt numai sfinţii,

Numai fiinţa lacrimii! 

Putem trăi în voie bună

Şi fără aur sau argint.

E greu să nu ai un prieten,

Străin eşti fără de părinţi. 

Noi ştim că ei de dragul nostru

Îşi poartă crucea bucuroşi,

Viaţă lungă dă-le, Doamne,

Biblia ne învață: „Cinsteşte pe tatăl tău şi pe mama ta, ca să-ţi fie bine şi să trăieşti ani mulţi pe pământul pe care Domnul Dumnezeul tău ţi-l va da ţie.” (Exod 20:12)

Această poezie ne amintește să fim recunoscători pentru părinți și pentru toți cei care ne poartă de grijă. Chiar și atunci când drumul lor nu e ușor, ei aleg să rămână alături de noi, să ne ghideze și să ne susțină.

Părinții sunt, într-un fel, oglinzile dragostei lui Dumnezeu: prin răbdarea, jertfa și rugăciunile lor, ne arată cum se poate trăi cu credință și cum putem iubi necondiționat. În fiecare gest de grijă și în fiecare sacrificiu se ascunde o mică sfințenie, care merită recunoștință și prețuire.

Astăzi, să ne oprim o clipă și să mulțumim pentru părinții noștri, pentru iubirea lor răbdătoare și pentru tot ce fac pentru noi. Să ne rugăm: „Viață lungă dă-le, Doamne!”

Să prețuim aceste daruri și să învățăm să trăim iubirea, răbdarea și credința pe care le-am primit de la ei, lăsându-le să crească mai departe în noi și în cei dragi.