Să plângem doar din iubire

„Fraţii noştri nu trebuie să plângă niciodată din durere, ci numai din iubire.” – Traian Dorz

Uneori, viața ne pune în fața suferinței și a durerii. Ne dorim să plângem, să ne eliberăm de tristețe, și este normal să simțim durere. Dar Dumnezeu ne cheamă să alegem altfel: să plângem nu din amărăciune, să plângem din iubire – pentru frații noștri, pentru aproapele nostru, pentru tot ce este bun și frumos în lume.

Când plângem din iubire, lacrimile noastre devin rugăciuni și daruri de har. Ele nu ne distrug, ci ne deschid inimile și ne apropie de Dumnezeu și de oameni. „Fericiţi cei ce plâng, că aceia se vor mângâia” (Matei 5:4).

De noi depinde ce fel de plâns vor avea cei din jur. Dacă noi alegem iubirea, răbdarea și înțelegerea, cei de lângă noi vor plânge din compasiune, recunoștință sau bucurie, nu din durere sau teamă. Fiecare gest al nostru poate să transforme tristețea lor într-un prilej de alinare și nădejde.

Iubirea are puterea să transforme durerea în pace, lacrimile în alinare și tristețea în compasiune. A plânge din iubire înseamnă a ne deschide inima pentru ceilalți, a-i simți, a-i susține și a le oferi sprijinul nostru necondiționat.

Să fim un izvor de iubire în jurul nostru. Modul în care trăim și cum iubim poate schimba lacrimile celor din jur – din durere în bucurie și nădejde.