Pietricele și bolovani

Am auzit adesea oameni spunând: „A fost doar o minciună mică, nevinovată.” Dar oare există minciuni „mici”? Îmi dau seama că fiecare minciună, oricât de ușoară ar părea, este o piatră aruncată în sufletul meu. Unele par doar pietricele, altele adevărați bolovani. Și totuși, și pietricelele, și bolovanii apasă și murdăresc fântâna inimii mele.

Mă gândesc la cuvântul Domnului: „Când grăieşte minciuna, grăieşte dintru ale sale, căci este mincinos şi tatăl minciunii” (Ioan 8, 44). Cum aș putea să mă împac cu vreo formă de minciună, fie ea „mică” sau „mare”, când știu de unde vine? Chiar și o singură pietricică pusă zilnic în traistă ajunge, în timp, să o facă de nesuportat.

Minciuna ușoară mă obișnuiește cu întunericul. Îmi spune că nu e grav, că toată lumea o face, că e mai simplu așa. Dar fiecare pas pe drumul acesta mă duce mai departe de adevăr, iar adevărul nu e o idee, este o Persoană: Hristos Însuși, Care a zis: „Eu sunt Calea, Adevărul și Viața” (Ioan 14, 6).

Atunci înțeleg că nu pot să mă apropii de El purtând în mine pietricele ascunse sau bolovani grei. Ele mă trag în jos, mă fac să merg împovărat și să-mi pierd bucuria.

 „Doamne, scapă-mă de minciuni, fie ele mari sau mici. Curăță gura mea, dar mai ales inima mea, ca să iubesc adevărul și să trăiesc în lumină. Nu lăsa pietricelele să se strângă în sufletul meu până devin bolovani care mă zdrobesc.”

Și poate că adevărata libertate începe atunci când nu mai ascund nici pietricele, nici bolovani, ci le las pe toate în mâinile lui Dumnezeu