Cuvânt și fapta

Uneori, cuvintele sună atât de frumos, iar gesturile… atât de diferit.

Am auzit expresia: „Să faci ce spune popa, nu ce face popa”. Și, recunosc, m-a făcut să zâmbesc – dar și să mă gândesc mai adânc.

Cuvintele pot fi adevăr, dar dacă nu le urmează fapta, devin ecou gol.

Cât de ușor e să spunem „iubește”, „crede”, „iartă”… și să uităm să trăim asta cu adevărat!

Am citit azi un pasaj din Matei:

„Deci toate câte vă vor zice vouă, faceţi-le şi păziţi-le; dar după faptele lor nu faceţi, că ei zic, dar nu fac.” (Matei 23,3)

M-a lovit direct. Pentru că nu e doar despre cărturari sau farisei.

E despre mine. Despre tine.

Cât de des ascultăm sfaturi bune, învățături înalte, dar ne lăsăm păcăliți de aparențe?

Cât de des urmăm cuvintele bune ale altora, dar uităm să ne întrebăm: „Și eu cum trăiesc asta?”

Adevărata credință nu stă în ce spune altcineva, ci în cum fac eu ceea ce știu că e drept.

Poate că mesajul e simplu: învață, ascultă, păstrează cuvintele bune – dar nu te pierde în faptele altora.

Și poate că atunci când trăiesc astfel, cuvintele și faptele mele încep să se întâlnească.

Și atunci, poate, nu mai contează ce fac alții – pentru că eu am ales să fiu autentic.

„De aceea, oricine aude aceste cuvinte ale Mele şi le îndeplineşte asemăna-se-va bărbatului înţelept care a clădit casa lui pe stâncă.” (Matei 7,24)