Lumina care curăță sufletul

De multe ori mă opresc din goana zilei și simt nevoia să privesc în oglindă. Nu cea de pe perete, ci oglinda Cuvântului lui Dumnezeu. Și, de fiecare dată când o fac, în lumina ei descopăr lucruri pe care altfel nu le-aș fi văzut: umbrele din sufletul meu, micimile ascunse sub vorbe frumoase, grija de sine care umbrește dragostea de aproapele.

În această oglindă sfântă, se văd clar toate acele pete care se așază, uneori fără să le simți: teama, suspiciunea, mândria, invidia, pofta, zgârcenia, egoismul. Toate acele urme care nu se șterg cu apă și săpun, se șterg doar cu lumină – lumina Cuvântului.

„Făclie picioarelor mele este legea Ta şi lumină cărărilor mele.” (Psalmul 118, 105)

Scriptura nu este doar o carte de citit, este o oglindă care luminează ceea ce trebuie curățat în noi. Iar când lumina aceasta atinge sufletul, nu doar că ne arată petele, dar aduce și puterea de a le șterge. Căci același Dumnezeu care ne descoperă adevărul, ne dă și harul de a-l trăi.

De multe ori ne temem să ne vedem așa cum suntem. Preferăm să trăim în penumbră, să ne ascundem după scuze sau aparențe. Dar acolo unde intră lumina lui Hristos, frica se destramă.

Scriptura ne oferă nu doar cunoaștere, ne oferă și leac. Prin ea, prin rugăciune, Dumnezeu ne modelează. Ne curăță cu răbdare, așa cum un meșter lustruiește un vas până când acesta poate reflecta cerul.

Adevărata strălucire nu vine din afară, adevărata strălucire vine dinăuntru – din acel loc în care Dumnezeu și omul se întâlnesc în taină.

Acolo unde Cuvântul devine viață.

Astăzi aleg, din nou, să privesc în această oglindă.

Nu ca să mă tem de ceea ce văd, ci ca să las lumina să pătrundă mai adânc.

Pentru că numai așa sufletul meu va fi curat – și strălucitor în lumina Celui care nu obosește să mă iubească.