Acum știu…

Acum știu. Și spun asta cu o emoție pe care n-o pot ascunde. Mult timp am crezut că răul are forme evidente: cuvinte grele, fapte crude, nedreptăți strigătoare la cer. Dar, pe neașteptate, într-o zi în care credeam că totul e la locul lui, m-am trezit răscolit de cuvintele lui Nicolae Steinhardt. Ele au căzut peste mine ca o lumină dureros de sinceră: „orice ură, orice aversiune, orice lipsă de înțelegere… orice purtare cu oamenii care nu e la nivelul grației și gingășiei unui menuet de Mozart… este un păcat și o spurcăciune.” 

Fraza aceasta, atât de simplă și de ascuțită, mi-a sfâșiat o iluzie: aceea că micile gesturi nu contează. Că atitudinile trecătoare nu lasă urme.

Acum știu – și mărturisesc asta ție, cititorule: uneori un gând rău apasă mai greu decât o faptă mare. Uneori o privire disprețuitoare lovește mai adânc decât un strigăt. Uneori o neînțelegere mică lasă în suflet o rană mare.

Și poate că și tu ai avut momente în care ai simțit cum o dispoziție întunecată schimbă atmosfera unei încăperi. Cum un cuvânt spus fără grijă frânge ceva. Cum lipsa de blândețe, fie ea și involuntară, rănește exact acolo unde cineva era mai fragil decât părea.

Steinhardt m-a învățat azi – și poate te învață și pe tine – că viața se cere trăită cu grația unui menuet de Mozart: ușor, atent, delicat, cu pași care nu strivesc inimile celor de lângă noi. Nu doar marile păcate ne înstrăinează de pace, ci și acele reacții impulsive pe care le scuzăm prea des.

Acum știu. Și sper, într-un fel tăcut, că acest început al meu poate fi și un început al tău. Dacă ne păzim inima de mânia cea mică, de dispreț, de iritare, de acele nuanțe ale răului subtil, atunci deschidem un drum spre lumină.

„Orice amărăciune şi supărare şi mânie şi izbucnire şi defăimare să piară de la voi, împreună cu orice răutate. Ci fiţi buni între voi şi milostivi, iertând unul altuia, precum şi Dumnezeu v-a iertat vouă, în Hristos .” (Efeseni 4,31-32)

Iar dacă simțim că nu putem singuri, atunci să începem prin a posti: puțin din mâncare, puțin din grabă, puțin din mândrie – ca să facem loc în inimă pentru tot ce vom învăța de aici înainte.