Scriitorul Valeriu Butulescu a avut o toamnă cu bogate roade literare. În prima parte a lunii octombrie a participat, ca invitat special, la Festivalul Aforismului Românesc, în calitate de Preşedinte de Onoare al Uniunii Aforiştilor din România, organizat la Tecuci,  unde a ţinut o apreciată prelegere despre aforismul prezent şi viitor.

Câteva zile mai târziu, piesa sa “Brâncuşi” era prezentată în Republica Moldova, în cadrul Festivalului “Teatru fără frontiere”, organizat de Teatrul  Republican “Bogdan Petriceicu Haşdeu” din Cahul.

La sfârşitul lunii era prezent la Conferinţa Internaţională a Aforismului “Magnum in Parvo” organizată în Polonia, la Wroclaw, unde a reprezentat România. Aici a impresionat participanţii, vorbind liber, şi încă în limba poloneză, despre literatura sapienţială. Pentru discursul său de excepţie a fost răsplătit de organizatori cu un Certificat de Apreciere şi o medalie.

Scriitorul ne-a promis un interviu detaliat despre evenimentul cultural de la Wroclaw. Nu a reuşit să-l termine, făcând deplasarea în Ungaria unde, pe scena Teatrului “Petofi” din Vesprem,  actorii Teatrului Dramatic “I.D. Sîrbu”  din Petroşani au prezentat drama “Bolyai” (cu subtitrare în limba maghiară), scrisă de Valeriu Butulescu acum cinci ani. Revenit în ţară, dramaturgul  a răspuns cu amabilitate întrebărilor noastre legate de spectacolul “Bolyai”, urmând ca despre Wroclaw să vorbim cu altă ocazie. 

Tiberiu Vinţan:  Cum apreciaţi deplasarea făcută în Ungaria?

Valeriu Butulescu: Am mers acolo în dublă calitate, ca dramaturg şi consilier, alături de colegii consilieri Margareta Burduf, Ion Vălvăresc, Kutasi Csaba şi Vlad Lăutaru. În prima parte a zilei am participat la lucrările Comisiei Mixte. Se ştie că localităţile Petroşani şi Varpalota sunt înfrăţite de multă vreme şi în fiecare an realizează un bogat program de activităţi comune.

T.V. Prezentarea dramei “Bolyai” face parte din acest program?

V.B. Da, e vorba de un schimb cultural. Municipalitatea din Varpalota a invitat Teatrul din Petroşani să joace în Ungaria. Varpalota nu are încă un teatru, aşa că spectacolul a avut loc pe scena prestigiosului Teatru “Petofi” din oraşul apropiat Vesprem, care este capitală de judeţ.

T.V. De ce “Bolyai”?

V.B. Bolyai este un subiect fascinant, pentru maghiari şi români, deopotrivă; viaţa dificilă, la limita imposibilului, a unui geniu de talie mondială. Matematicianul  maghiar Janos Bolyai, total neînţeles, ba chiar ridiculizat de contemporanii săi, trăind într-un târg de provincie din Ardealul secolului XIX, pune bazele unei noi geometrii, care  va revoluţiona lumea ştiinţei viitoare.

T.V. De unde pasiunea Dv. pentru Bolyai?

V.B. Asta m-a întrebat şi televiziunea maghiară. Am crescut în casa fratelui meu, regretatul profesor de matematică Ion Butulescu. În casa aceea matematica era religie. Sub ochiul său exigent am buchisit  geometria, iar culegerile de probleme semnate de G. Ţiţeica sau J. Hadamard le-am rezolvat integral. Eram copil când mi-am văzut numele tipărit pentru prima oară în Gazeta Matematică. Am fost şi eu, olimpic. Nu ca Preşedintele Nicuşor Dan, dar olimpic. Atunci m-am confruntat prima oară cu ideile lui Bolyai, care scoteau geometria din limitele euclidiene în care cantonase două mii de ani. Geometria “neeuclidiană” propusă de Bolyai şi acceptată mult după moartea sa pare paradoxală. Simţurile şi intuiţia tind să o respingă. Cum să duci mai multe paralele la o dreaptă, printr-un punct exterior ei? Profesorul Butulescu mi-a explicat modul de abordare şi ipotezele necesare înţelegerii apriorice a acestei viziuni care a revoluţionat geometria. Am dedicat această piesă fratelui meu. Textul l-a impresionat pe academicianul Gh. Păun, om de cultură, scriitor şi matematician de forţă al României de azi, care a prefaţat cartea şi a tipărit-o, sub auspiciile Academiei.  Dar, repet. Factorul decisiv în scrierea piesei a fost fratele meu, profesorul Ion Butulescu, recent dispărut, care a trăit bucuria să o citească, ba chiar să şi vizioneze înregistrarea premierei de la Petroşani.

T.V. Cum s-a făcut translaţia spre scena maghiară?

V.B. Şi aici a fost o surpriză. I-am trimis piesa, pentru lecturare, fostului meu coleg de liceu, prof. univ. dr. ing. Andras Iosif, şi el pasionat de geometrie şi vorbitor nativ de maghiară.  Dialogul savuros, purtat în piesă de savantul Bolyai cu servitoarea sa despre geometria viitorului l-a captivat şi s-a hotărât să o traducă în limba maghiară. Domnul Andras a  lucrat încet şi meticulus, atent la detalii, dar a reuşit să transpună textul în aceeaşi formă atractivă şi ofertantă dramaturgic. E vorba de o dramă cu multe momente comice. Versiunea maghiară a fost bine primită de cunoscători.  În iunie, anul trecut a avut loc pe scena Teatrului “I.D. Sîrbu” din Petroşani, premiera absolută a piesei, în limba română.  Montarea a fost asigurată de regizorul Bogdan Sărăţean, de la Teatrul Naţional “Radu Stanca” din Sibiu. Proiecţia regizorală a fost una novatoare şi îndrăzneaţă, pe măsura ideilor lui Bolyai, spectacolul fiind bine primit de public şi de presă. Anul acesta, pe 15 martie, cu ocazia Zilei Maghiarilor de Pretutindeni,  spectacolul a fost reluat la Petroşani,  fiind urmărit şi aplaudat atât de români cât şi de maghiari. Printre spectatori s-a aflat şi delegaţia de la Varpalota, în frunte cu doamna primar Campanari – Talaber Marta. Spectacolul a convins şi atunci s-a luat decizia prezentării acestuia în Ungaria.  In rol deosebit în promovarea spectacolului în ţara vecină îi revine domnului Primar Tiberiu Iacob – Ridzi şi  domnului consilier Kutasi Csaba.

T.V.  Ştim că aţi vorbit, atât în Consiliul din Varpalota,  la reuniunea Comisiei Mixte, cât şi pe scena din Vesprem, înainte de spectacol.  Ne puteţi spune la ce v-aţi referit?

V.B.  În ambele cazuri am precizat că acest spectacol este darul de suflet al comunităţii noastre, un cadou spiritual şi sensibil făcut iubitorilor de frumos din Ungaria.  E un act de cultură care fortifică relaţiile noastre de prietenie şi  colaborare.  Am evocat personalitatea genialului matematician, prea puţin cunoscut în lume, raportat la uriaşele sale descoperiri. Ba am mai şi glumit, subliniind amploarea pe care matematica a luat-o în politica noastră de azi: Preşedintele României, Premierul şi preşedintele celui mai mare partid din Parlament sunt absolvenţi de matematică…

T.V.  Cum au jucat actorii noştri?

V.B. Prestaţia lor a fost excelentă. Ştiau că e un moment culminant, că în sală sunt multe nume importante.  Replicile au fost subtitrate, în limba maghiară, aşa că totul a fost pe deplin înţeles. În final au fost aplaudaţi şi chemaţi de trei ori la rampă. Personal am fost felicitat, atât de spectatori, cât şi de  oficialităţi. M-au impresionat cuvintele doamnei Primar Campanari – Talaber Marta şi ale domnului viceprimar  Katona Csaba. În urma acestui spectacol, Primăria din Varpalota se gândeşte la înfiinţarea unui teatru al comunităţii. Plăcut impresionat şi de aprecierile bloggerului Pal Kerekfy care salutase spectacolul şi îl recomandase de pe saitul domniei sale.

T.V. Ce se va întâmpla în continuare cu “Bolyai”?

V.B. Aşa cum mă aşteptam, spectacolul a trezit un viu interes în Ungaria. Sunt şi alte scene care îl vor, inclusiv cea din Gyula (Jula).  Unele teatre maghiare au primit textul şi analizează posibilitatea de a-l pune în scenă, fără să mai fie nevoie de subtitrare. Eu sunt optimist. Vom vedea.

T.V. Cu ce gânduri doriţi să încheiaţi acest dialog?

V.B. Aş dori să le mulţumesc tuturor celor implicaţi în realizarea acestui proiect,  primarilor  celor două comunităţi,  consilierilor, actorilor, conducerii celor două teatre, regizorului , scenografului, traducătorilor, personalului tehnic şi în mod special publicului spectator. Toţi aceştia, în seara zilei de 17 noiembrie  au însufleţit scena şi sala de spectacol, făcându-ne să trăim din plin bucuria actului artistic, sub semnul culturii, respectului şi înţelegerii.