Doamne, fă-mă să Te urmez cu inima întreagă

Astăzi, în zi de duminică și sărbătoare mare, sufletul meu se oprește în fața chemării care vine din paginile Sfinelor Evanghelii și din viața Sfântului Andrei, Cel Întâi Chemat. Aud glasul Tău, Doamne, șoptindu-mi la fel cum i-ai șoptit lui: „Vino după Mine”. Iar eu, cu toată neputința mea, încerc să răspund.

Dar Sf. Evanghelie citită astăzi în biserică, mă pune în față cu adevărul meu: nu poți merge după Hristos dacă ții strâns de ceva ce te trage înapoi. Bogăția dregătorului poate fi și a mea: nu neapărat aur, ci ambiții, păreri, orgolii – toate acele lucruri care fac inima grea.

Și mă întreb cu smerenie: „Doamne, ce-mi mai lipsește mie ca să Te urmez cu adevărat?”

Poate curajul de a renunța la ce mă apasă.

Poate sinceritatea de a spune „nu pot, dar vreau”.

Poate iubirea de a pune poruncile Tale înaintea dorințelor mele.

Sfântul Apostol Andrei nu a venit la Tine perfect, nici puternic, nici pregătit. A venit doar cu inima deschisă. Atât. Și asta i-a fost de ajuns.

Așa că astăzi, în ziua Sfântului Andrei, ocrotitorul României, vreau să cred din nou că și eu pot fi „întâi chemat”: nu pentru că sunt vrednic, ci pentru că Tu Doamne nu încetezi să mă chemi.

Și Te rog să-mi dai inima care să poată răspunde.