Noi umblăm a colinda – bucuria de a dărui și a primi

Colindul „Noi umblăm a colinda” ne aduce aminte că sărbătoarea Nașterii Domnului este mai mult decât daruri materiale – este despre inimă deschisă, comuniune și bucurie împărtășită.

„Noi umblăm a colinda

În seara de Crăciun

Pe la casa altuia.”

Colindătorii nu vin doar cu glasul lor, ei vin și cu gândul bun și iubirea lor, aducând lumină în case și în sufletele celor întâlniți. Fiecare ușă deschisă este o invitație la armonie, căldură și bucurie împărtășită.

Versurile colindului ne amintesc de ospitalitatea gazdei și de legătura între oameni:

„Rămâi gazdă sănătoasă

În seara de Crăciun

Că ne-ai pus colaci pe masă.”

Aici se arată că bucuria Crăciunului se naște din gesturile simple, din împărtășirea hranei și a timpului petrecut împreună. Dar bucuria nu stă doar în ceea ce primim, ea stă și în ceea ce dăruim. Chiar și un colac pus pe masă, un zâmbet sau o mână întinsă sunt daruri care răsună în inimile celor din jur și aduc lumină în suflet.

Colindul ne învață și despre răbdare și nădejde:

„Și la anul om veni

Numai dacă ni-ți pofti.”

Fiecare dintre noi este chemat să fie gazdă bună în inimă, să primească și să dăruiască iubire, compasiune și lumină în jurul său.  Asemenea colindătorilor care umblă cu bucurie și glas duios, să ne facem inima un colind viu: să dăruim zâmbete, bunătate și înțelegere tuturor celor pe care îi întâlnim. Bucuria de a colinda nu se termină odată cu sărbătoarea, ea poate lumina fiecare zi dacă alegem să fim purtători ai iubirii și generozității.