Judecata de Apoi: o oglindă a sufletului meu

Astăzi citesc Evanghelia Înfricoșatei Judecăți și simt cum inima mea se uită mai atent la pașii făcuți până acum. Îmi imaginez frescele de la Voroneț, cu ale lor culori vii, în care verdele și albastrul parcă aduc natura aproape de cer. Pe fațada mănăstirii, Judecata de Apoi se desfășoară ca o poveste vie: îngeri, oameni drepți și păcătoși, balanțe care cântăresc faptele, Raiul și iadul.

Privesc în gând scena Deisis, unde Maica Domnului și Sfântul Ioan Botezătorul mijlocesc pentru iertarea păcătoșilor. Îmi dau seama că nu sunt singur în drumul meu, că există mijlocire și har care se revarsă asupra mea, chiar când mă simt neputincios sau pierdut. Și poate și tu simți uneori că pașii tăi nu sunt suficienți sau că greșelile te apasă.

Tronul Judecății, îmi amintește că Dumnezeu vede totul cu dreptate și iubire. Sfântul Duh, sub formă de porumbel, veghează în tăcere asupra vieții mele, iar faptele mele, mici sau mari, nu se pierd. Fiecare alegere contează, fiecare gest de iubire și milă lasă urme care nu se pierd niciodată.

Privesc apoi balanța care cântărește faptele oamenilor și simt că tot ce facem astăzi, cu inimă curată, cu răbdare și credință, are valoare. Iar lupta îngerilor cu demonii pentru sufletele noastre nu este un tablou înfricoșător, ci o chemare la atenție și la libertatea de a alege binele.

Astăzi aleg să privesc viața mea cu sinceritate și cu smerenie. Aleg să mă rog pentru îndrumare, să cer har pentru iertare și curaj pentru a face pași buni. Și te invit să faci și tu la fel: privește-ți inima, alege iubirea și milostivirea, și lasă ca lumina Lui să umple fiecare colțișor al sufletului tău.

„Căci Fiul Omului va să vină întru slava Tatălui Său, cu îngerii Săi; şi atunci va răsplăti fiecăruia după faptele sale..” (Matei 16,27)