Un omagiu pentru toți, fără excepție

În noaptea de 14 spre 15 mai 1948, asupra României s‑a abătut una dintre cele mai întunecate lovituri ale regimului comunist. În doar câteva ore, mii de oameni – tineri, intelectuali, profesori, studenți, țărani, preoți, muncitori – au fost smulși din viețile lor și aruncați în temnițe. A fost începutul unei campanii de arestări care avea să continue luni întregi, zi și noapte, fără oprire.

De-a lungul anului 1948, peste zece mii de români au fost duși la anchete, reeducare, condamnări și încarcerare. Unii au supraviețuit și au ieșit abia în 1964, purtând pentru tot restul vieții urmele fizice și sufletești ale torturii. Alții nu au mai văzut niciodată lumina zilei, rămânând în gropile comune din preajma închisorilor și lagărelor.

Această zi nu aparține doar unor nume – ci tuturor celor care au îndurat frigul, foamea, izolarea, umilința, bătăile, frica și moartea. Este ziua în care ne plecăm frunțile în fața unei suferințe care nu poate fi cuprinsă în liste, ci doar în memoria unui popor întreg.

A fost, cum spunea un martor al vremii, „o noapte odioasă, criminală, o rană adâncă în istoria României”.

Astăzi aprindem o lumânare pentru toți. Dumnezeu să îi odihnească.