Săptămâna trecută am căutat răspunsuri la întrebarea despre ce punem în locul tăcerii, învățând să spunem cu voce tare ceea ce simțim. Dar, odată ce începem să ne deschidem, descoperim cât de multe lucruri am adunat în minte și în inimă. Poate că acum este momentul să înțelegem ce alegem să păstrăm și la ce ar fi mai bine să renunțăm.
Fără să ne dăm seama, viața ne încarcă, puțin câte puțin, cu oameni, amintiri, regrete, promisiuni vechi și așteptări obositoare. Le purtăm cu noi zi după zi, ca pe un rucsac tot mai greu, și ne întrebăm de ce obosim.
Poate că devenim cu adevărat maturi atunci când avem curajul să ne oprim din drum, să așezăm bagajul jos și să facem diferența dintre rădăcini și poveri. Rădăcinile sunt oamenii dragi, valorile, amintirile și lucrurile care ne dau putere. Poverile sunt acele resturi ale trecutului care, deși nu ne mai folosesc, continuă să ne țină pe loc.
Să renunți la ceea ce te apasă nu înseamnă egoism. Înseamnă să înveți să alegi cu grijă ce merită un loc în bagajul de mână al sufletului.
Dacă viața ta de acum ar fi o valiză, care ar fi primul lucru pe care l-ai scoate pentru a-ți ușura drumul?
Ca exercițiu pentru săptămâna aceasta, alege un singur sertar din casă și desprinde-te de ceea ce este vechi, inutil sau nu-ți mai aduce nicio bucurie. Apoi fă același lucru înlăuntrul tău: în fiecare seară, gândește-te la o supărare din ziua care se încheie și hotărăște să nu o mai iei cu tine în ziua de mâine.
Poate că nu putem alege întotdeauna ce ni se așază în bagaj, dar putem hotărî ce continuăm să purtăm.
Pășim mai liberi și mai liniștiți atunci când înțelegem că nu tot ce am purtat până aici trebuie să meargă cu noi mai departe.
