Miercuri, 14 octombrie 2026, Biblioteca Județeană „Ovid Densusianu” din Deva a găzduit un eveniment dedicat cărții și întâlnirii dintre autori și cititori. În prezența domnului Ioan Sebastian Bara, managerul bibliotecii, doamna Paulina Popa, poetă și conducătoarea Editurii EMIA, a prezentat șapte apariții editoriale, diferite prin tematică, stil și sensibilitate.
Au fost lansate volumele: „Lecțiile mele despre labirint”, de Elisabeta Bogățan; „Les sabots dans la masure / Saboții în colibă”, de Jean-Charles Dorge, președintele Societății Poeților Francezi, în traducerea Elisabetei Bogățan; „Ziua când mor caii”, romanul cu tentă autobiografică semnat de profesorul și scriitorul Mihai Petre; „Anotimpuri absurde”, volumul de poezie al Norei Hruban; „Sub stele, pe un glob fragil. O privire asupra universului și a destinului omenirii”, cartea profesorului de fizică Dorin Sitaru; „In aisles, kenoptik hiraeth”, volumul în limba engleză al tinerei autoare Ariana Glăvan, elevă în clasa a X-a, în vârstă de numai 16 ani; și „Sclipiri de acvamarin”, culegerea de aforisme, cugetări și reflecții asupra vieții, scrisă în română, engleză și spaniolă de Marieta Coman.
M-am bucurat să vorbesc despre volumul Elisabetei Bogățan, „Lecțiile mele despre labirint”, o carte care ne poartă într-o călătorie deopotrivă poetică și interioară. Labirintul devine metafora căutării de sine: un drum sinuos, străbătut printre întrebări și rătăciri, dar luminat de dorința de a afla adevărul.În poemele sale, autoarea nu oferă răspunsuri definitive. Versul liber, meditativ, lasă loc reflecției și îl invită pe cititor să-și cerceteze propriul labirint. Lumina nu este doar un reper, ci și o nădejde: aceea că, dincolo de nesiguranță, căutarea ne poate apropia de noi înșine.
Această viziune se concentrează în poemul „Prolog”, pe care l-am ales să îl citesc. Imaginea celor trei ochi — unul care vede drumul, altul zidul, iar cel de-al treilea deschis spre „lăuntricul cer” — sugerează felurile diferite în care privim lumea și propriul nostru parcurs. Al treilea ochi pare să ne îndrume dincolo de ceea ce se vede, spre o lumină lăuntrică.Mă bucur să amintesc și că volumul a apărut și în limba franceză, sub titlul „Mes leçons sur le labyrinthe”, deschizându-se astfel și către cititorii de dincolo de granițele limbii române. Cartea se bucură, de asemenea, de aprecierea prefațatorului său, Michel Bénard, laureat al Academiei Franceze.
„Lecțiile mele despre labirint” este o carte a introspecției și a speranței. Ne amintește că, uneori, chiar și rătăcirea poate deveni începutul unui drum spre sine. Felicitări, dragă Elisabeta, pentru această carte și pentru felul în care ne îndemni să privim mai adânc în noi înșine!Felicitări tuturor autorilor pentru noile apariții editoriale și mulțumiri doamnei Paulina Popa, Editurii EMIA și Bibliotecii Județene „Ovid Densusianu” pentru această frumoasă întâlnire cu literatura și cu oamenii ei.
