Noiembrie se așază peste lume, aducând o liniște aparte. Zilele se scurtează, serile se prelungesc, iar casa devine locul în care mă întorc nu doar cu pașii, ci și cu gândurile. Nu am nevoie de multe ca să simt căldura: o lumină blândă, un ceai fierbinte și câteva clipe de tihnă.
În prag de iarnă, îmi place să răsfoiesc o carte, să stau de vorbă cu cei dragi sau să las gândurile să se așeze pe hârtie. Deseori, cuvintele și pictura îmi țin companie, iar culorile aduc în încăpere o lumină pe care afară n-o mai găsesc. Sunt clipe simple, dar în ele sufletul se odihnește și își adună puterile.
Natura ne învață că și repausul face parte din rostul vieții. Așa cum pământul se pregătește în tăcere pentru o nouă primăvară, și noi avem nevoie să ne oprim, să ne ascultăm și să fim recunoscători pentru ceea ce avem.
Lumina pe care o aprind în pragul iernii este cea a recunoștinței: pentru casa care mă adăpostește, pentru oamenii dragi și pentru bucuria de a crea.
