De ce lăsați al nostru grai să piară?
Opriți această crimă monstruoasă!
De ce nu mai e limba „o comoară”
Și-agramatismul stă cu noi la masă?
Opriți sacrificarea limbii sfinte
Primită-n dar de la înaintași,
Se răsucesc eroii în morminte
Și nu sunt mândri de așa urmași.
Mă doare sufletul de neputință
Când mi se spune-n față că-s normale
Frânturi de limbă și de umilință
Și bâlbâieli de rezonanță goale.
Încerc din răsputeri să strig, să lupt,
Plâng ortogramele, ne piere graiul,
A noastră limbă are brațul rupt,
Iar ignoranța-și poartă mucegaiul.
Opriți pieirea limbii noastre sfinte,
De ce să moară darul strămoșesc?
Lăsați copiii vorba să-și alinte
În graiul sfânt și dulce, românesc!
(Din volumul de versuri „Ochiul vremii”- 2021)