Redactia

Când cerul, din lumini te-a răsărit Prin cinci scrisori, ți-a nemurit cuvântul, Cu mii de versuri scrise-n infinit Ți-au sărutat lyridele veșmântul.   Și primăveri c-un singur anotimp Și-au scris în „Epigonii” strălucirea, Din „Glossă” care dăinuie prin timp „Dorința” ta și-a zămislit fiirea.   Cu flori albastre scrise-n ochii…

Ochii tăi cei negri, iară Îi privesc dintr-un tumult Și-i aseamăn cu o rară Frumusețe de demult Și din crengile de spice Ce duc vânt, ce duc fiori Numai muzica ta zice Parcă sunt două viori   Dimineața printre ramuri Pe când razele coboară Ochii tăi sunt două flamuri Răsărite…

Prin zări cu-aripile albastre, Prin munți cu pletele sihastre, Prin orizont în asfințire, Diseminează-mă, Zidire!   Când somnul irișii alină În nopțile cu lună plină, Prin umbrele în plăsmuire, Diseminează-mă, Zidire!   Peste azur plutind pe mare În clipa soarelui-răsare, Pe valurile-n strălucire, Diseminează-mă, Zidire!   Când bate ceasul de…