În acordurile nopții, sub covor de stele mute Luna-și varsă asfințitul peste chipuri ostenite, Flutură cununi de umbre, ziduri negre-n amăgire, Se duc vise ne-mplinite spre neant, în nălucire. Scapără pe cer tristețea necuprinselor tăceri, Se-ntrevede începutul unor false învieri, Se târăște neputință de-a grăi în adevăr, Palma somnului…