Redactia

Îmbracă Doamne lumea-n mii și mii De flori, și-așa frumos împodobită Să te slăvească-n ziua de Florii Cu busuioc și ramuri de răchită!   Și-i pune-n palme stropi curați de mir Din panseluțe, crini și violete, Din stânjenei, din flori de trandafir Și din narcise prinse în rozete.   Ascultă-mi…

Și-mi pare rău că nu mai plâng C-atunci, când mă trezeam râzând Și dorul tău mă fermeca Și la -al meu geam tot răsărea Lumina ta, lumina ta   Și dacă nu-ți voi mai citi Pe vânt, pe frig, tot ce tu scrii Când nu voi mai privi la cer…

Cuvintele-mi îngheață pe buze, nerostite, Vertijul are schije ce aspru biciuiesc Și tâmpla îmi zvâcnește străpunsă de cuțite, Iar niște limbi înalte de foc mă-mprejmuiesc.   O frică fără milă năvalnic mă pătrunde Și gheara-i ascuțită în cord mi s-a vârât, Să mă ascund îmi vine, să fug, dar nu…

Valsează timpu-n brațe de netimp În ritm de răsărituri și apusuri Se-nclină însăși fruntea lui Olimp Să preamărească sensul din opusuri.   De jos, de sus, Pământ și Panteon Lumina și-ntunericul visează Un vals în doi pe-o scenă-n Odeon Și trupurile lor se-mpreunează.   Un pas-nainte, altul înapoi, La stânga…

Mi-am adunat un gând de-atunci Când înfloream ca macii- n lunci Iar TU ai răsărit izvor Și-ai lăcrimat in al meu dor In dulcea clipă de amor   Nu mai erau nici nori pe cer Nici iarna nu era un ger Iar drumul meu era lucios Vedeam un chip prea…