Sfântul Iosif – copilul din Sicilia, crescut cu pâine, apă și rugăciune. Blând, smerit, atras de post și ascultare încă din copilărie. Îl văd intrând în mănăstire, lăsând totul pentru Dumnezeu, dedicându-și viața rugăciunii și nevoinței. Patul lui era pământul, haina săracă, hrana puțină, iar nopțile pierdute în rugăciune. Totuși, bucuria îi umplea glasul –...
Mă opresc înaintea chipului lui Enoh, al bărbatului care „a umblat cu Dumnezeu” și care, într-o tainică mutare, nu a cunoscut moartea. Într-o lume decăzută, Enoh a rămas vertical, dreapt și bineplăcut lui Dumnezeu. A fost luat la cer, trup și suflet, un semn timpuriu al învierii și al credinței care trece dincolo de moartea....
Mă opresc înaintea chipului lui Iustinian Simion, medic neurochirurg, și, de data aceasta, nu mai privesc în trecut, ci în prezent. Îl văd într-o sală de operații, acolo unde totul pare să țină de precizie, știință, control. Și totuși, el intră cu inima, împreună cu Dumnezeu, în creierul pacienților. Nu lasă credința în afara actului...
Mă opresc înaintea chipului lui Mihai Viteazul și încerc să-l privesc nu ca pe o figură din manual, ci ca pe un om viu. Îl văd intrând în Alba Iulia, purtând în el o dorință: unirea – mare unire a Românilor. Nu avea garanția că va reuși și totuși a mers înainte. A ținut împreună...
(pomeniți în ziua de 31 martie) Sunt oameni care au trăit cu credința mai presus de frică, în ciuda amenințărilor și torturii, chiar până la moartea fizică. Sunt sfinți care au fost aruncați în închisoare și mâncați de șoareci și pisici, dar care au rămas nepătați în duh. În fața puterii imperiale, ei rămân neclintiți...
Îmi închipui chipul lui Set, al treilea fiu al lui Adam și al Evei, venind ca înlocuitor al lui Abel, după drama fratelui său ucis. Este simbolul reînnoirii, continuității și nădejdii în planul lui Dumnezeu. Văd în el răbdarea și tăria unui om ales să ducă mai departe lucrarea divină. Ce are el și ce...
Născut în satul Folt, pe malul Mureșului, a crescut în sărăcie și lipsuri, orfan de tată de timpuriu, dar înălțat de dragostea mamei și a credinței. În el s-a născut dorința arzătoare de a sluji lui Dumnezeu, iar vocația de preot nu i-a fost o meserie, ci chemarea vieții sale. Încă de la început, părintele...
Privesc la Ștefan cel Mare și văd un bărbat cu trup vânjos, fața rotundă și plină, cu frunte largă și ochi albaștri care privesc cu hotărâre. Părul lung și blond îi cade în plete pe spate, iar mustața și barba îi dau gravitate. Șchiopătând ușor, semn al rănilor purtate pentru apărarea neamului, el poartă în...
Mă uit la Abel și văd un om simplu, un păstor, dar cu inima curată și dăruită lui Dumnezeu. El a trăit drept și și-a oferit tot ce avea mai bun ca jertfă. Abel a fost ucis de fratele său, Cain, și totuși a rămas simbolul neprihănirii, al celui persecutat pentru binele făcut și pentru...
Mă uit la părintele Constantin-Valer Necula și văd un om care aduce lumina credinței în inimi prin cuvânt și exemplu. Prin predici, cărți, conferințe și emisiuni, el ajunge la oameni de toate vârstele, din țară și din străinătate. Cu răbdare și simplitate, vorbește despre credință, viață și iubire, făcând ca adevărurile veșnice să fie înțelese...
Mă uit la Mircea cel Bătrân, domnul Țării Românești, care a domnit aproape 30 de ani. Într-o vreme de primejdie, când turcii și vecinii amenințau pământul și credința, el a ținut în picioare țara și Biserica. Cu pricepere și curaj, a clădit, a sprijinit mănăstiri, a dat legi, a încurajat comerțul, a întărit armata și...
Cu ochii înrourați, îl privesc pe Sfântul Mucenic Pamfil în temnițele Cezareei Palestinei, în vremea împăratului Dioclețian. Alături de el stau alți mucenici: Valent, Pavel, Ilie, Ieremia, Isaia, Samuil și Daniil, cu toții pomeniți în ziua de 24 martie. Refuză să se închine zeilor pentru a-și salva viața. Privind spre Ierusalimul Ceresc, aleg suferința și...
Îl privesc pe părintele Nicolae, preot în Valea Plopului încă din 1979. Într-o vreme în care credința trebuia ascunsă, el ridică o biserică și adună comunitatea în jurul rugăciunii. După Revoluția din 1989, vocația lui devine și mai vizibilă: predică pentru viață, vorbește cu curaj despre păcat și despre responsabilitate. Conștient de greutățile socio-economice care...
Privesc spre Sarmisegetusa Regia, în secolul I d.H. Acolo domnește Decebal, conducătorul Daciei libere. Nu este doar un războinic, ci un om înțelept, un strateg desăvârșit și un diplomat iscusit. În fața amenințării romane, Decebal nu se lasă copleșit. Într-o noapte, înaintea unei bătălii decisive, creează o armată care pare să învie toți căzuții, învăluind...
Mă întorc în timp, în pustia de lângă Ierusalim, în secolul al VII-lea, pe vremea împăratului Heraclius. În Lavra Sfântului Sava trăiesc călugări care au ales liniștea, rugăciunea și viața ascunsă de lume. Printre ei este și un tânăr călugăr, Ioan. Nu era cunoscut pentru vreo mare învățătură, ci pentru ceva simplu și tăcut: îi...
Mă întorc în timp și o privesc pe Eva. Primul chip de femeie din istorie. Prima soție, prima mamă, începutul unei istorii care va umple pământul de oameni. Numele ei înseamnă „viață”. Adam o numește astfel pentru că ea va deveni mama tuturor celor vii. În ea începe familia, apropierea, darul de a nu mai...
Mă uit la Părintele Onu (astăzi Ieromonah Meletie Vatopedinul ) și văd un chip care nu s-a mulțumit cu obișnuitul. El a găsit un mod de a face Cuvântul accesibil tuturor, chiar și celor care nu aud, transpunând Liturghia și rugăciunea în limbaj mimico-gestual. Eu, câteodată, cât de mult mă limitez doar la ce e...
Mă uit la Burebista și văd un om care nu a stat în umbră: a unit triburi, a pus ordine acolo unde era dezbinare și a refuzat să fugă de responsabilitate. În vremea lui, poporul geto‑dac a trecut de la fragmentare la putere, iar numele lui a devenit ecou al unui ideal comun. Eu, în...
Mă uit la Adam și văd un chip simplu, dar plin de primii pași ai omului: singur, dar chemat să cunoască și să dea nume lumii. El a primit darul de a fi creator al ordinii în jurul său, o lume întreagă pusă în mâinile lui. Eu, în schimb, câte lucruri nu las haotice în...
„GENESIS” continuă să mă fascineze prin profunzimea și frumusețea imaginilor sale, dar dacă prima mea notă de lectură a fost mai analitică, acum am recitit poezia cu ochii sufletului și am simțit poezia mai aproape de viața noastră. La prima vedere, Vladu ne trimite în primul moment al creației, unde totul e gol și tăcere:...
Ziua mulțumirii: către redacție, către cititori, către Dumnezeu Astăzi, 14 martie, îmi opresc gândul ca pe o bătaie de inimă pentru mulțumire. O zi în care privesc în urmă 366 de „Cuvinte din Cuvânt” puse în pagină, în inimile celor care au vrut să asculte, să mediteze și să se lase atinse de un cuvânt...
VINERI, 13 – ziua care împarte lumea în două Astăzi este VINERI, 13 – ziua care, pentru unii, aduce teamă sau superstiție, iar pentru alții, zâmbet și mulțumire. Dar eu privesc această zi altfel. Pentru mine, VINERI, 13 marchează nu un ghinion, ci un prag: 365 de zile de când am pornit la drum cu...
Tu ești o poveste, eu sunt o poveste… noi suntem o poveste Mă opresc astăzi și aud șoapta vieții: „Tu ești o poveste, eu sunt o poveste… și împreună, noi suntem o poveste.” Nu este doar metaforă, ci un adevăr ascuns în fiecare întâlnire, în fiecare legătură care contează. Fiecare om pe care îl întâlnesc...
Brățara de aur se făurește în școală Astăzi, de Ziua Națională a Meseriilor, mă gândesc nu doar la mâinile care știu să zidească, să coasă, să repare sau să creeze, ci și la locul unde toate acestea se învață: școala. Atelierul. Banca. Profesorul care nu predă doar lecții, ci modelează caractere. Proverbul spune: „Meseria e...
Telefonul sufletului Mă gândesc uneori la ziua de 10 martie 1876, când Alexander Graham Bell a rostit pentru prima dată: „Domnule Watson, veniți aici! Am nevoie de dumneavoastră”. O voce străbătea o cameră întreagă printr-un fir și un transmițător „lichid” ingenios, conectând două suflete aflate la distanță. Și zâmbesc la ideea că, de atunci, omul...
Când gerul lumii nu poate stinge focul din inimă Îi privesc cu ochii inimii pe Sfinții 40 de Mucenici din Sevastia, soldați ai Legiunea a XII-a Fulminata, care au ales să rămână credincioși lui Hristos în vremea împăratului Licinius. Și mă întreb: eu, în gerurile mai mici ale vieții mele, cât rezist? Ei au fost...
Păstorul cel Bun și inima de mamă Astăzi este duminică. În biserici se citește despre Păstorul cel Bun și despre vindecarea paraliticului din Capernaum. Și tot astăzi este 8 martie – ziua în care ne oprim, măcar pentru o clipă, asupra chipului mamei. În Evanghelia după Ioan, Hristos spune limpede: „Eu sunt păstorul cel bun....
Iubirea care nu întârzie Spunem adesea că nu avem timp. Îl risipim între urgențe mărunte și planuri amânate, iar la sfârșitul zilei rămânem cu senzația că am alergat mult și am trăit puțin. Ne promitem că „mâine” vom fi mai atenți, mai prezenți, mai buni. Dar mâine nu este niciodată garantat. Timpul nu este doar...
Drumul spre sfințenie Astăzi îi pomenim pe cei 42 de mucenici din Amoreea, conducători ai armatelor împăratului bizantin Teofil. Luați în sclavie de musulmani în timpul asediului orașului Amoreea, au fost ținuți în închisoare timp de șapte ani. În tot acest răstimp, în ciuda ademenirilor și amenințărilor, nu s-au lepădat de dreapta credință. Cei care...
Recunoștința, floarea rară Pe 5 martie este sărbătorită floarea-de-colț, pentru că în această zi, în 1784, cuvântul „edelweiss” a fost atestat pentru prima dată în scris. O floare rară, crescută sus, în locuri greu accesibile, declarată monument al naturii și ocrotită prin lege încă din 1931. O găsim în rezervații precum Piatra Craiului, Munții Bucegi,...
„Eli, Eli, Lama Sabahtani” – cutremurul dinăuntru Se împlinesc 49 de ani de la marele cutremur din 4 martie 1977. La ora 21:21, într-o zi de vineri, pământul s-a zguduit timp de 56 de secunde. 7,2 grade pe scara Richter. Peste 1.500 de oameni și-au pierdut viața. Unda de șoc a fost simțită în aproape...
Dumnezeu, Scriitorul inimii mele Astăzi, de Ziua Mondială a Scriitorilor, mă gândesc la Cel mai profund Autor pe care L-am întâlnit vreodată: Dumnezeu. De fiecare dată când deschid Biblia, am în față nu doar o carte, ci o țesătură vie de istorie, poezie, profeție și iubire. Cercetătorii au fost adesea impresionați de calitatea ei literară....
Despre lucrurile vechi și credința care nu trebuie înlocuită Astăzi, pe 2 martie, se sărbătorește Ziua internațională a lucrurilor vechi. Mă gândesc cât de repede ne despărțim de obiecte doar pentru că au apărut altele mai noi. Mobilă schimbată, haine uitate, fotografii rătăcite prin sertare. Și totuși, unele lucruri vechi capătă valoare odată cu trecerea...
Mărțișorul sufletului meu Astăzi e 1 martie. În aer se simte primăvara, iar la piept purtăm firul alb-roșu al mărțișorului. Dar, dincolo de simboluri și tradiții, astăzi este duminică – ziua Domnului. Și mă opresc o clipă din alergarea mea ca să ascult chemarea care răsună în Sfânta Evanghelie după Ioan: chemarea lui Filip. „A...
Februarie – luna în care am învățat să privesc mai atent Februarie este o lună scurtă. Trec zilele repede, aproape pe nesimțite. Și totuși, pentru mine, luna aceasta a fost adâncă. Nu știu dacă am reușit așa tot ce mi-am propus. Dar știu că am încercat să fiu mai atent. Mai atent la rugăciune. Mai...
Postul începe din inimă De multe ori m-am liniștit prea ușor spunându-mi: „Postesc.” Am schimbat meniul, am renunțat la anumite bucate, am ținut rânduiala cât am putut. Și undeva, pe ascuns, am simțit o satisfacție: fac ceea ce trebuie. Dar aud în mine un glas care mă întreabă: este acesta tot postul? Mă cercetez și...
La fântâna inimii mele – întâlnirea cu Sfânta Fotini Astăzi, 26 februarie, Biserica o pomenește pe Sfânta Muceniță Fotini, femeia samarineancă de la fântâna lui Iacov. De fiecare dată când citesc fragmentul din Evanghelia după Ioan (4, 5-42), mă simt de parcă aș sta și eu acolo, în arșița amiezii, cu găleata goală în mână....
Dacă nu pot posti, pot iubi „Nu pot să țin post…” – de câte ori nu am rostit și eu această frază? Fie din neputință trupească, fie din slăbiciune sufletească, fie din obișnuință. Și, de fiecare dată, mă încearcă un gând de descurajare: dacă nu pot face totul, atunci ce rost mai are? Atunci îmi...
Povestea „prăjiturilor” din Postul Mare „Era primul Post Mare din viața mea. Totul pentru mine era o noutate și trăiam niște emoții puternice. Slujbele lungi de mănăstire îmi copleșeau sufletul de bucurie, în schimb mâncarea simplă de post era pentru mine o adevărată pedeapsă. Într-o zi, mergând spre trapeza mănăstirii, mă gândeam cu scârbă: „Din...
Începutul Postului – între lacrimă și nădejde Astăzi, 23 februarie, pășesc din nou în prima zi a Postului Mare cu o inimă care știe că are nevoie de curățire. În fiecare an îmi spun că voi posti mai adânc, mai curat, mai adevărat. Și totuși, în fiecare an descopăr că începutul este o luptă cu...
Duminica Iertării Astăzi, în Duminica Iertării, ne amintim de izgonirea lui Adam din Rai, dar și de darul pe care Dumnezeu ni-l oferă: iertarea. Evanghelia ne învață că nu putem cere iertare de la Tatăl fără să iertăm la rândul nostru. „Că de veţi ierta oamenilor greşealele lor, ierta-va şi vouă Tatăl vostru Cel ceresc”...
Vederea inimii Uneori credem că lumea se vede doar cu ochii trupului, dar adevărata lumină se simte cu inima. Doi bărbați împărțeau aceeași cameră de spital. Unul avea o oră pe zi lângă fereastră; celălalt nu se putea mișca. Zi de zi, cel de lângă fereastră îi descria ce vedea: rațe, lebede, copii jucându-se, oameni...
Tatăl nostru – învățătura vieții mele Uneori, privind în mine, realizez că nu știu pe deplin „Tatăl nostru”. Știu să rostesc rugăciunea, dar cât de des o trăiesc cu adevărat? Privind în jur, mă simt parte dintr-o lume în care mulți spun rugăciuni, dar nu sunt martori autentici ai Evangheliei. Poate că și tu te...
19 februarie: Ziua dăruirii și a frumuseții ascunse Astăzi, 19 februarie, sărbătorim Ziua Națională Constantin Brâncuși, sculptorul care a învățat lumea să vadă esența în simplitate și să descopere frumusețea ascunsă în gesturile cele mai aparent modeste. Născut în 1876 la Hobița, Brâncuși a transformat materia simplă în simboluri vii și universale, arătându-ne că darul...
Să topim sloiul din inima noastră Astăzi privesc în jur și simt un gol adânc, un fel de deșert tăcut care se întinde peste sufletele oamenilor. Uneori uităm că, înainte de orice catastrofă a lumii, există o „răcire” a inimii noastre – nepăsarea, egoismul, indiferența față de aproape. Știu că și eu am ridicat ziduri...
Între tăcere și bârfă Astăzi mă opresc și privesc la felul în care vorbesc. Uneori simt cum gura mea poate deveni mlaștina bârfei, iar cuvintele sămânță de amar. Dar astăzi aleg altceva: aleg tăcerea care păzește adevărul, tăcerea ca o cetate bine întărită, unde nimic fals nu poate pătrunde. Învăț să privesc fiecare cuvânt înainte...
Binecuvântați cei care dăruiesc în taină Astăzi mă gândesc la felul în care iubesc și slujesc. Uneori, este ușor să mă las prins în dorința de recunoaștere, în așteptarea laudei sau a mulțumirii celor din jur. Și totuși, în inima mea știu că adevărata frumusețe a dăruirii se ascunde în taină, acolo unde nimeni nu...
Judecata de Apoi: o oglindă a sufletului meu Astăzi citesc Evanghelia Înfricoșatei Judecăți și simt cum inima mea se uită mai atent la pașii făcuți până acum. Îmi imaginez frescele de la Voroneț, cu ale lor culori vii, în care verdele și albastrul parcă aduc natura aproape de cer. Pe fațada mănăstirii, Judecata de Apoi...
Moșii de iarnă: să ne amintim și să ne rugăm Astăzi, în timp ce lumea vorbește despre inimioare și flori, eu simt că adevărata iubire se arată în alt fel. În Biserica noastră, această zi este Moșii de iarnă – ziua în care aduc rugăciuni și daruri pentru sufletele celor dragi care au plecat la...
Fericiți cei care plâng: mângâiere și nădejde Astăzi simt în inima mea un dor de liniște. Și știu că nu sunt singur – pentru că Domnul Iisus a promis: „Fericiţi cei ce plâng, că aceia se vor mângâia.” (Mt 5,4). Nu este doar o vorbă frumoasă; este o chemare la credință și la nădejde. Chiar...