Ziua mulțumirii: către redacție, către cititori, către Dumnezeu Astăzi, 14 martie, îmi opresc gândul ca pe o bătaie de inimă pentru mulțumire. O zi în care privesc în urmă 366 de „Cuvinte din Cuvânt” puse în pagină, în inimile celor care au vrut să asculte, să mediteze și să se lase atinse de un cuvânt...
VINERI, 13 – ziua care împarte lumea în două Astăzi este VINERI, 13 – ziua care, pentru unii, aduce teamă sau superstiție, iar pentru alții, zâmbet și mulțumire. Dar eu privesc această zi altfel. Pentru mine, VINERI, 13 marchează nu un ghinion, ci un prag: 365 de zile de când am pornit la drum cu...
Tu ești o poveste, eu sunt o poveste… noi suntem o poveste Mă opresc astăzi și aud șoapta vieții: „Tu ești o poveste, eu sunt o poveste… și împreună, noi suntem o poveste.” Nu este doar metaforă, ci un adevăr ascuns în fiecare întâlnire, în fiecare legătură care contează. Fiecare om pe care îl întâlnesc...
Brățara de aur se făurește în școală Astăzi, de Ziua Națională a Meseriilor, mă gândesc nu doar la mâinile care știu să zidească, să coasă, să repare sau să creeze, ci și la locul unde toate acestea se învață: școala. Atelierul. Banca. Profesorul care nu predă doar lecții, ci modelează caractere. Proverbul spune: „Meseria e...
Telefonul sufletului Mă gândesc uneori la ziua de 10 martie 1876, când Alexander Graham Bell a rostit pentru prima dată: „Domnule Watson, veniți aici! Am nevoie de dumneavoastră”. O voce străbătea o cameră întreagă printr-un fir și un transmițător „lichid” ingenios, conectând două suflete aflate la distanță. Și zâmbesc la ideea că, de atunci, omul...
Când gerul lumii nu poate stinge focul din inimă Îi privesc cu ochii inimii pe Sfinții 40 de Mucenici din Sevastia, soldați ai Legiunea a XII-a Fulminata, care au ales să rămână credincioși lui Hristos în vremea împăratului Licinius. Și mă întreb: eu, în gerurile mai mici ale vieții mele, cât rezist? Ei au fost...
Păstorul cel Bun și inima de mamă Astăzi este duminică. În biserici se citește despre Păstorul cel Bun și despre vindecarea paraliticului din Capernaum. Și tot astăzi este 8 martie – ziua în care ne oprim, măcar pentru o clipă, asupra chipului mamei. În Evanghelia după Ioan, Hristos spune limpede: „Eu sunt păstorul cel bun....
Iubirea care nu întârzie Spunem adesea că nu avem timp. Îl risipim între urgențe mărunte și planuri amânate, iar la sfârșitul zilei rămânem cu senzația că am alergat mult și am trăit puțin. Ne promitem că „mâine” vom fi mai atenți, mai prezenți, mai buni. Dar mâine nu este niciodată garantat. Timpul nu este doar...
Drumul spre sfințenie Astăzi îi pomenim pe cei 42 de mucenici din Amoreea, conducători ai armatelor împăratului bizantin Teofil. Luați în sclavie de musulmani în timpul asediului orașului Amoreea, au fost ținuți în închisoare timp de șapte ani. În tot acest răstimp, în ciuda ademenirilor și amenințărilor, nu s-au lepădat de dreapta credință. Cei care...
Recunoștința, floarea rară Pe 5 martie este sărbătorită floarea-de-colț, pentru că în această zi, în 1784, cuvântul „edelweiss” a fost atestat pentru prima dată în scris. O floare rară, crescută sus, în locuri greu accesibile, declarată monument al naturii și ocrotită prin lege încă din 1931. O găsim în rezervații precum Piatra Craiului, Munții Bucegi,...
„Eli, Eli, Lama Sabahtani” – cutremurul dinăuntru Se împlinesc 49 de ani de la marele cutremur din 4 martie 1977. La ora 21:21, într-o zi de vineri, pământul s-a zguduit timp de 56 de secunde. 7,2 grade pe scara Richter. Peste 1.500 de oameni și-au pierdut viața. Unda de șoc a fost simțită în aproape...
Dumnezeu, Scriitorul inimii mele Astăzi, de Ziua Mondială a Scriitorilor, mă gândesc la Cel mai profund Autor pe care L-am întâlnit vreodată: Dumnezeu. De fiecare dată când deschid Biblia, am în față nu doar o carte, ci o țesătură vie de istorie, poezie, profeție și iubire. Cercetătorii au fost adesea impresionați de calitatea ei literară....
Despre lucrurile vechi și credința care nu trebuie înlocuită Astăzi, pe 2 martie, se sărbătorește Ziua internațională a lucrurilor vechi. Mă gândesc cât de repede ne despărțim de obiecte doar pentru că au apărut altele mai noi. Mobilă schimbată, haine uitate, fotografii rătăcite prin sertare. Și totuși, unele lucruri vechi capătă valoare odată cu trecerea...
Mărțișorul sufletului meu Astăzi e 1 martie. În aer se simte primăvara, iar la piept purtăm firul alb-roșu al mărțișorului. Dar, dincolo de simboluri și tradiții, astăzi este duminică – ziua Domnului. Și mă opresc o clipă din alergarea mea ca să ascult chemarea care răsună în Sfânta Evanghelie după Ioan: chemarea lui Filip. „A...
Februarie – luna în care am învățat să privesc mai atent Februarie este o lună scurtă. Trec zilele repede, aproape pe nesimțite. Și totuși, pentru mine, luna aceasta a fost adâncă. Nu știu dacă am reușit așa tot ce mi-am propus. Dar știu că am încercat să fiu mai atent. Mai atent la rugăciune. Mai...
Postul începe din inimă De multe ori m-am liniștit prea ușor spunându-mi: „Postesc.” Am schimbat meniul, am renunțat la anumite bucate, am ținut rânduiala cât am putut. Și undeva, pe ascuns, am simțit o satisfacție: fac ceea ce trebuie. Dar aud în mine un glas care mă întreabă: este acesta tot postul? Mă cercetez și...
La fântâna inimii mele – întâlnirea cu Sfânta Fotini Astăzi, 26 februarie, Biserica o pomenește pe Sfânta Muceniță Fotini, femeia samarineancă de la fântâna lui Iacov. De fiecare dată când citesc fragmentul din Evanghelia după Ioan (4, 5-42), mă simt de parcă aș sta și eu acolo, în arșița amiezii, cu găleata goală în mână....
Dacă nu pot posti, pot iubi „Nu pot să țin post…” – de câte ori nu am rostit și eu această frază? Fie din neputință trupească, fie din slăbiciune sufletească, fie din obișnuință. Și, de fiecare dată, mă încearcă un gând de descurajare: dacă nu pot face totul, atunci ce rost mai are? Atunci îmi...
Povestea „prăjiturilor” din Postul Mare „Era primul Post Mare din viața mea. Totul pentru mine era o noutate și trăiam niște emoții puternice. Slujbele lungi de mănăstire îmi copleșeau sufletul de bucurie, în schimb mâncarea simplă de post era pentru mine o adevărată pedeapsă. Într-o zi, mergând spre trapeza mănăstirii, mă gândeam cu scârbă: „Din...
Începutul Postului – între lacrimă și nădejde Astăzi, 23 februarie, pășesc din nou în prima zi a Postului Mare cu o inimă care știe că are nevoie de curățire. În fiecare an îmi spun că voi posti mai adânc, mai curat, mai adevărat. Și totuși, în fiecare an descopăr că începutul este o luptă cu...
Duminica Iertării Astăzi, în Duminica Iertării, ne amintim de izgonirea lui Adam din Rai, dar și de darul pe care Dumnezeu ni-l oferă: iertarea. Evanghelia ne învață că nu putem cere iertare de la Tatăl fără să iertăm la rândul nostru. „Că de veţi ierta oamenilor greşealele lor, ierta-va şi vouă Tatăl vostru Cel ceresc”...
Vederea inimii Uneori credem că lumea se vede doar cu ochii trupului, dar adevărata lumină se simte cu inima. Doi bărbați împărțeau aceeași cameră de spital. Unul avea o oră pe zi lângă fereastră; celălalt nu se putea mișca. Zi de zi, cel de lângă fereastră îi descria ce vedea: rațe, lebede, copii jucându-se, oameni...
Tatăl nostru – învățătura vieții mele Uneori, privind în mine, realizez că nu știu pe deplin „Tatăl nostru”. Știu să rostesc rugăciunea, dar cât de des o trăiesc cu adevărat? Privind în jur, mă simt parte dintr-o lume în care mulți spun rugăciuni, dar nu sunt martori autentici ai Evangheliei. Poate că și tu te...
19 februarie: Ziua dăruirii și a frumuseții ascunse Astăzi, 19 februarie, sărbătorim Ziua Națională Constantin Brâncuși, sculptorul care a învățat lumea să vadă esența în simplitate și să descopere frumusețea ascunsă în gesturile cele mai aparent modeste. Născut în 1876 la Hobița, Brâncuși a transformat materia simplă în simboluri vii și universale, arătându-ne că darul...
Să topim sloiul din inima noastră Astăzi privesc în jur și simt un gol adânc, un fel de deșert tăcut care se întinde peste sufletele oamenilor. Uneori uităm că, înainte de orice catastrofă a lumii, există o „răcire” a inimii noastre – nepăsarea, egoismul, indiferența față de aproape. Știu că și eu am ridicat ziduri...
Între tăcere și bârfă Astăzi mă opresc și privesc la felul în care vorbesc. Uneori simt cum gura mea poate deveni mlaștina bârfei, iar cuvintele sămânță de amar. Dar astăzi aleg altceva: aleg tăcerea care păzește adevărul, tăcerea ca o cetate bine întărită, unde nimic fals nu poate pătrunde. Învăț să privesc fiecare cuvânt înainte...
Binecuvântați cei care dăruiesc în taină Astăzi mă gândesc la felul în care iubesc și slujesc. Uneori, este ușor să mă las prins în dorința de recunoaștere, în așteptarea laudei sau a mulțumirii celor din jur. Și totuși, în inima mea știu că adevărata frumusețe a dăruirii se ascunde în taină, acolo unde nimeni nu...
Judecata de Apoi: o oglindă a sufletului meu Astăzi citesc Evanghelia Înfricoșatei Judecăți și simt cum inima mea se uită mai atent la pașii făcuți până acum. Îmi imaginez frescele de la Voroneț, cu ale lor culori vii, în care verdele și albastrul parcă aduc natura aproape de cer. Pe fațada mănăstirii, Judecata de Apoi...
Moșii de iarnă: să ne amintim și să ne rugăm Astăzi, în timp ce lumea vorbește despre inimioare și flori, eu simt că adevărata iubire se arată în alt fel. În Biserica noastră, această zi este Moșii de iarnă – ziua în care aduc rugăciuni și daruri pentru sufletele celor dragi care au plecat la...
Fericiți cei care plâng: mângâiere și nădejde Astăzi simt în inima mea un dor de liniște. Și știu că nu sunt singur – pentru că Domnul Iisus a promis: „Fericiţi cei ce plâng, că aceia se vor mângâia.” (Mt 5,4). Nu este doar o vorbă frumoasă; este o chemare la credință și la nădejde. Chiar...
12 februarie: în pașii unui om care a ales credința înaintea ușilor închise Astăzi mă gândesc la Părintele Iosif Trifa, care în această zi s-a mutat la Domnul. Îmi dau seama că drumul său a fost presărat cu suferințe grele: pierderi de copii, boală, amenințări, chiar excluderea din slujirea pe care o iubea. Și totuși,...
Pași mici, dar siguri Mă uit în urmă și văd cât de multe am încercat să fac singur, fără să cer ajutor. Dar știu că adevărata putere nu stă în efortul meu, ci în disponibilitatea de a mă lăsa călăuzit de Dumnezeu. Uneori mă surprind gândindu-mă la alții: cum fac față, cum reușesc, cât de...
Sfinții nu lipsesc din vremuri grele Astăzi, calendarul ortodox, îl pomenește pe Sfântul Cuvios Haralambie. Un sfânt legat de suferință, de boală, de foamete. Când citesc despre ciuma care a golit Bucureștiul, despre orașe pustiite și frica ce se auzea pe ulițe, înțeleg ceva esențial: nu boala a fost cea mai mare durere, ci neputința....
Ziua a 40-a: încă mai este timp 9 februarie este a 40-a zi a calendarului gregorian. Mai sunt 325 de zile până la sfârșitul anului (326 de zile în anii bisecți). Astăzi este ziua a 40-a a anului. Nu sunt la început, dar nici la capăt. Îmi dau seama că Dumnezeu lucrează mult în aceste...
Întoarcerea acasă De câte ori mă gândesc la Fiul rătăcitor, mă văd pe mine în ochii lui. În momentele când am plecat „departe”, vrând să-mi iau lumea în cap, lăsând în urmă bunul simț, reperele și poate chiar bunătatea inimii mele. Cheltuiesc timpul și energia în iluzii, în dorința de a fi liber sau fericit...
Oprirea care aduce pace Uneori simt că lumea mă stoarce de putere. Problemele ei, graba ei, zgomotul permanent – totul mă consumă. Uit că nu trăiesc o mie de ani, uit că viața nu este doar despre a face, a rezolva, a supraviețui. Atunci îmi amintesc cuvintele Sfântului Paisie Aghioritul: „Lumea aceasta ne stoarce de...
Mulțumirea care vindecă De multe ori aud în jurul meu oameni spunând: „Nimeni nu mă vrea, nu sunt bun de nimic. Oamenii nu mă înțeleg, nimeni nu mă iubește.” Cuvintele acestea nu vin doar din tristețe. Vin din egoism. Din neputința noastră de a vedea dincolo de noi și de a înțelege că lumea nu...
Cu vremea rea din inimă M-am obișnuit cu frigul. Cu ploaia. Cu lipsurile. Cu neajunsurile care vin din afară. Trupul se adaptează, până la urmă. Își găsește un ritm, o apărare, o formă de rezistență. Dar apoi citesc aceste cuvinte și simt că m-au prins în mijlocul lor: „M-am obișnuit cu frigul și ploaia, doar...
Când puterile sunt pe sfârșite Sunt momente în care simt că puterile mele nu se termină brusc, ci se scurg încet. Nu cade totul deodată, ci apar mai întâi semne mici: o oboseală care nu trece, o neliniște fără nume, o iritare care se repetă. De cele mai multe ori le ignor. Îmi spun că...
Așteptarea care m-a învățat să cred Când citesc despre Sfântul și Dreptul Simeon, nu mă impresionează mai întâi bătrânețea lui, ci îndoiala lui. Un om al Scripturii, chemat să traducă prorocia lui Isaia, ajunge într-un punct în care mintea nu mai poate cuprinde ce i se cere să creadă: „Pentru aceasta Domnul meu vă va...
L-am întâmpinat sau doar L-am privit? Întâmpinarea Domnului nu este, pentru mine, doar o sărbătoare din calendar. Este o întrebare. Una incomodă. Pentru că Îl pot întâmpina pe Hristos cu lumânări aprinse în mâini, dar cu inima neatentă, grăbită, obosită de propriile gânduri. Astăzi, privind la dreptul Simeon, simt că el nu a așteptat un...
Între mine și Dumnezeu În fiecare an, când începe Triodul* și aud din nou Evanghelia cu vameșul și fariseul, am impresia că știu deja totul. Știu „cine e bunul” și „cine e răul”. Știu unde ar trebui să mă așez în poveste. Desigur, de partea vameșului. Cine ar vrea să fie fariseul? Și totuși, duminica...
Când vindecarea începe cu credința Uneori mă gândesc la suferință și la boală ca la un zid pe care nu-l pot dărâma. Și totuși, în mijlocul acestei poveri, îmi amintesc de Sfinții Doctori fără de arginți, Chir și Ioan, sărbătoriți astăzi în calendarul ortodox. Ei nu doar că vindecau trupurile oamenilor, ci le vorbeau despre...
Când tac, îi aud pe cei care au știut să vorbească Sunt zile în care simt că adevărul se pierde în zgomot. Că fiecare vorbește, explică, se apără, dar puțini mai ascultă. Atunci îmi aduc aminte de Sfinții Trei Ierarhi, ca de niște oameni care au știut, fiecare în felul lui, când să vorbească și...
Dumnezeu vorbește încet „Dacă vrei să-l auzi pe Dumnezeu, fii foarte atent, pentru că lui Dumnezeu îi place să vorbească foarte încet.” Când am citit aceste cuvinte ale lui Monsenior Vladimir Ghika, am simțit că nu sunt doar o afirmație frumoasă, ci o explicație pentru multe din tăcerile mele. De multe ori spun că nu-L...
Când mă grăbesc să critic, uit cât mi s-a iertat De fiecare dată când mă grăbesc să critic pe cineva, observ ceva dureros: pentru o clipă, am uitat cine sunt și de unde vin. Am uitat câte mi-au fost iertate mie. Am uitat câte căderi mi-au fost acoperite cu răbdare, câte slăbiciuni au fost întâmpinate...
„Spui că viaţa nu are sens? Cu atât mai bine: dă-i tu unul!”* Au fost zile în care m-am trezit cu senzaţia că totul e gol. Că alerg dintr-o dimineaţă într-alta, dintr-o obligaţie în alta, fără să ştiu exact pentru ce. Am spus şi eu, poate prea uşor: „Viaţa nu mai are sens.” Dar, privind...
o reflecție matură, scrisă din perspectiva celui care și‑a trăit copilăria și adolescența sub regimul Ceaușescu Astăzi, 26 ianuarie, ziua care altădată era împodobită cu lozinci și obligații, se așază în calendar ca o simplă dată de iarnă. Dar pentru mine, născut cu câteva luni înainte ca Nicolae Ceaușescu să fie înscăunat, această zi nu...
Rugăciunea mea și măsura iertării „Ce faci, omule? Îi ceri lui Dumnezeu să aibă milă de tine, iar tu îl blestemi pe celălalt? Nu te lăsa înşelat. Dacă nu vei ierta, nu vei fi iertat. Ştii lucrul acesta. Şi totuşi, nu numai că nu ierţi, dar Îl rogi pe Dumnezeu să nu ierte! Însă dacă...
Duminica în care Îl aud pe Dumnezeu spunându-mi pe nume Este duminică. Clopotele au chemat din nou oamenii la biserică, iar eu sunt aici, în tăcere, ascultând Evanghelia lui Zaheu. Duminica nu este doar o zi liberă sau un obicei săptămânal. Este ziua în care Dumnezeu oprește timpul și îmi vorbește direct. Astăzi, prin această...