Micuțiu Sorin

Neamul este etern prin cultul eroilor! Astăzi, Înălțarea Domnului și Ziua Eroilor se împletesc într-o sărbătoare de adâncă recunoștință și meditație. Este o zi în care privim spre ceruri, acolo unde Mântuitorul Iisus Hristos S-a înălțat, dar în același timp, privim și spre pământ, spre jertfele celor care au luptat…

Are nevoie iubirea de dovezi?   De multe ori, mă întreb dacă iubirea are nevoie de dovezi. Poate că iubirea adevărată nu trebuie să fie dovedită, dar, în același timp, nu pot să nu mă întreb dacă nu cumva fiecare dintre noi are un fel de „rezervor emoțional” ce așteaptă…

Azi aleg să-mi deschid inima Într-o zi de marți, când viața curge cu ritmul ei obișnuit, mă opresc puțin și mă întreb din nou: Îmi deschid suficient inima? Nu către lume în general, ci către cel de lângă mine. Către cei cu care vorbesc zi de zi. Către mine însumi.…

Îmi deschid inima… cu adevărat? Lunea nu e doar începutul unei noi săptămâni. Pentru mine, e un nou răsărit în care îmi pun întrebarea: Îmi deschid suficient inima? Am trăit multă vreme închis în mine, poate prea mult. Mă învârteam printre gânduri și visuri ca într-un labirint fără ieșire, fără…

Din întuneric la Lumină Astăzi, în această duminică binecuvântată, mă regăsesc cu gândul la orbirea care mă înconjoară uneori, o orbire nu doar fizică, ci și duhovnicească. În fața mea se deschide Evanghelia orbului din naștere, iar cuvintele acesteia mă provoacă să mă gândesc la propria mea vedere, la ce…

Când neputința devine locul întâlnirii cu Dumnezeu Există momente în care mâna ți-e moale, gândul încețoșat, iar sufletul parcă se zbate între lumi. Vrei să rostești, dar cuvântul nu vine. Vrei să scrii, dar mâna tremură. Vrei să te rogi, dar inima ți se pare închisă. Ceva din tine tânjește…

Când poarta se deschide dinăuntru Uneori nu e nevoie să ți se întâmple ceva rău ca să simți că trăiești în întuneric. Poți merge prin viață cu pașii obosiți, cu sufletul împovărat și cu un gol care nu pare să se mai umple. Așa începe rătăcirea. Nu neapărat în păcatul…

„Apa vie” din cuvintele noastre M-am întrebat adesea cum e posibil ca o simplă înșiruire de sunete – un cuvânt – să poată ridica un suflet sau să-l prăbușească. Să poată hrăni, mângâia, vindeca… sau, din păcate, să rănească. Și am ajuns să cred că, da, e o minune faptul…

Curajul care vine din credință Astăzi e sărbătoare. Și nu doar în calendar, ci și în inima mea. Pentru că îmi amintesc din nou cât de mult poate schimba lumea un om care Îl ascultă pe Dumnezeu. Sau doi. Sfinții Împărați Constantin și Elena nu sunt doar figuri de demult.…

De ce a creat Dumnezeu zâmbetul și lacrimile? Știu că, uneori, mă pierd în gânduri adânci, întrebându-mă de ce suntem atât de plini de contradicții. De ce am fost înzestrați cu darul unui zâmbet care poate lumina întreaga lume, dar și cu lacrimi care pot curge într-un mod tăcut și…

Când biruința nu e să răspunzi, ci să taci cu iubire Gânduri de început de săptămână, cu lumina Scripturii în inimă  E luni din nou. Și în loc să o privesc ca pe un început grăbit de muncă și obligații, aleg să o văd ca pe o șansă nouă –…

„Apa vie” de care sufletul meu are nevoie                                                                            E duminică dimineața. Pașii mei nu se îndreaptă doar spre biserică, ci și spre o fântână veche, adâncă, tainică. Nu una de piatră, ci una lăuntrică. O fântână în care se răsfrânge mereu dorul meu de sens, de iubire, de iertare. Azi,…