Noi suferim de-o cruntă maladie,
Noi suntem torțe vii, mereu arzând
Pe-altarul lecțiilor de democrație
Și nu există vindecare prea curând.
Suntem contaminați de „libertate”,
Suntem pătrunși de virusul din vest,
De aparența din prosperitate,
E-n carantină dreptul la protest.
Suntem bolnavi de-atâta „fericire”,
De-atâta bine… ochii ne-au orbit,
S-a virusat computerul „GÂNDIRE”
Și-n noi patriotismul a murit.
Avem coloana vertebrală ruptă,
Iar brațele ne dor de „abundență”,
De ignoranță, de politica cea coruptă,
Suntem mereu doar în convalescență.
Ne-am gârbovit de-atâta bogăție
Și ne-am îmbolnăvit necontenit
Și tot mai credem în democrație
O, biet popor, de febră adormit!
Ne plâng copiii și ne mor de sete
Să bea din ciur dreptate-i învățăm,
Învățăcei ai unei nații bete
O, Doamne, cât putem să mai răbdăm?
Noi suferim de-o cruntă maladie
De care nimeni nu s-a vindecat,
Bolnavă e întreaga Românie,
Popor febril, nediagnosticat!
