La noi icoanele se-aprind / O poezie de Dorel Neamțu

Home Cultură La noi icoanele se-aprind / O poezie de Dorel Neamțu
La noi icoanele se-aprind / O poezie de Dorel Neamțu

La noi, icoanele se-aprind

Ca un cântat de strană

Și se topesc într-un colind

Ca lacrima de MAMĂ

 

La noi credința stă în prag

Ca vântul și ca dorul

Căci înăuntru-i cel mai drag

ISUS, MÂNTUITORUL

 

La noi nu-i iarnă-n astă zi

Ci Sfântă Sărbătoare

E Îngerul ce va veni

Strălucitor, din Soare

 

La noi se cântă flori cu flori

Și neaua nu mai ninge

Au răsărit ai lumii zori

În noi și în morminte

 

Și azi suntem ai lumii frați

Cu gândul la ÎMPĂRATUL

Și-n veci în veci să îl cântați

Pe cel ce-i PREACURATUL

 

M-aprind din lumânarea LUI

Înaltă, Preasfințire

Și ard deasupra cerului

În Sfânta-i NEMURIRE !