Îți mai aduci aminte, printre vise
Noptile noastre, presărate cu stele
Căutând sub luna cu aripi deschise
Carul Mare și Calea Lactee?
Îți mai aduci aminte, printre rânduri
Noi, pierduti în noapte-lună plină
Deasupra noastre, mii de gânduri
Și paradisul, feeria iubirii deplină?
Îți mai aduci aminte, Doamna mea,
Căutând, în infinitul galaxiilor uitate
Cu degetele pe cer, a noastră stea
Noi, încărunțiți aici, acum, steaua departe?
Îți mai aduci aminte, deși sunt ani-lumină
Noi îmbrățișați, așteptând Luceafărul să vină?