E duminică, şi-i astăzi ziua Sfintelor Florii

E Duminică – şi-i astăzi ziua Sfintelor Florii,

ziua ce-aducea alt’dată primăveri de bucurii. 

Când venea atuncea Domnul pe-al cetăţii noastre prag,

mii de suflete curate Îl întâmpinau cu drag. 

– Astăzi, plini de nerăbdare ca să-L urce pe-alt Calvar,

numai Iuda şi călăii Îl mai vreau să vină iar. 

I s-aştern în cale iarăşi mii de haine şi de flori,

dar privirea Lui de astăzi nu e cea de alteori. 

Vede El că cei de astăzi nu-L cunosc şi nu-s ai Lui

– şi lumina din privire nu-i ca altădată, nu-i… 

Este-n lume necredinţă, sunt în inimi răutăţi

şi de-aceea bucuria nu e azi ca alte dăţi. 

Şi de-aceea când coboară în cetatea noastră az’,

Împăratul Sărbătorii are lacrimi pe obraz…

Traian Dorz

Aceaste versuri ale poetului Traian Dorz sunt un remarcabil omagiu adus Sărbătorii Intrării Domnului în Ierusalim, dar în același timp reflectă și o profundă meditație asupra schimbării atitudinii oamenilor față de Mântuitorul, în contrast cu primele zile ale intrării Lui triumfale în cetatea sfântă. Poemul este o imagine a Sărbătorii Floriilor văzută prin prisma unui ochi mai ales melancolic, care observă că, deși simbolurile de primire sunt aceleași, inimile oamenilor nu mai sunt la fel de deschise și pline de credință. În acest sens, poezia devine și o invitație la meditație, la un moment de autoexaminare în care suntem chemați să ne întrebăm dacă, la fel ca oamenii din Ierusalim, nu cumva ne-am înstrăinat de adevărata esență a acestei sărbători și de mesajul profund al lui Hristos.

Sărbătoarea Floriilor este o zi de mare însemnătate în calendarul Bisericii, o zi în care suntem invitați să reflectăm la calea de smerenie a lui Hristos și la modul în care aceasta se întâlnește cu mândria și necredința umană. Este o zi de bucurie, dar și de tristețe, o zi în care Împăratul păcii intră în cetatea ce nu-L va recunoaște, iar noi suntem chemați să deschidem inimile noastre pentru a-L primi așa cum se cuvine.

Privind această sărbătoare prin versurile poetului Traian Dorz, suntem aduși în fața unei întrebări fundamentale: „Cum Îl primim pe Hristos astăzi?” Oare îl întâmpinăm cu aceeași bucurie și recunoștință ca și oamenii din Ierusalim, sau suntem ca aceia care, deși pun flori în cale, își ascund inimile în răutăți și necredință?

Această zi ne invită să retrăim momentele acelea de primire a lui Hristos în viața noastră, dar și să ne întrebăm dacă, în fiecare zi, Împăratul păcii găsește în noi un loc primitor.

Astfel, pe măsură ce sărbătorim această zi, să nu uităm că intrarea lui Hristos în Ierusalim nu este doar un eveniment istoric, ci o chemare permanentă la o viețuire mai curată, mai plină de iubire și mai dedicată slujirii celor din jurul nostru, asemenea Celui care a venit pentru a sluji, nu pentru a fi slujit.

Să ne întrebăm: „Cine este Hristos pentru mine astăzi, și cum Îl primesc în viața mea?”