Despre curajul de a trăi cu inima deschisă

Există momente în ne ascundem în gânduri, în analize, în frici, în precauții… și credem că așa ne protejăm. Însă de câte ori ne-am închis în minte și am rămas acolo fără să găsim soluții? De câte ori iarna din noi a părut că nu mai pleacă?

Blaga spune simplu, limpede, dureros de adevărat:

„A cunoaște-nseamnă iarnă, a iubi e primăvară.”

Și parcă versurile lui ne ating acolo unde ne-am învățat să nu mai fim vulnerabili.

A iubi vine „tare de departe-n mine”… și poate și noi simțim acest adevăr: iubirea nu vine din calcule, ci din adânc, de unde oamenii moderni se tem să mai coboare.

De ce ne este teamă să iubim?

De ce ne simțim mai în siguranță în „iarnă”, în rațiune, în distanță?

Poate pentru că iubirea cere curaj, cere să ne deschidem, să riscăm…cere să lăsăm primăvara să ne dezghețe. 

„Patimă fără păcate ne răstoarnă-n infinit.”

Așa sună iubirea în starea ei originară, așa cum Dumnezeu a sădit-o în noi: puternică, fără mândrie, fără interes, fără spaimă. Iubirea care aprinde primăvara în suflet chiar și în mijlocul iernii.

Nu întâmplător Scriptura ne spune: „În iubire nu este frică, ci iubirea desăvârşită alungă frica, pentru că frica are cu sine pedeapsa, iar cel ce se teme nu este desăvârşit în iubire.” (1 Ioan 4, 18)

Frica este iarnă. Iubirea este primăvară. Astăzi, poate fără să știm, fiecare avem o iarnă de topit.

Și poate, tot astăzi, ar fi timpul să îndrăznim primăvara.

Postul este primăvara sufletului: lasă în urmă iarna poftelor, a grabei și a fricilor, ca să poată înflori în tine iubirea!

A iubi e primăvară

A cunoaște. A iubi

Înc-o dată, iar și iară

a cunoaște-nseamnă iarnă

a iubi e primăvară.

A iubi – aceasta vine

tare de departe-n mine.

A iubi – aceasta vine

tare de departe-n tine.

A cunoaște. A iubi.

Care-i drumul? Ce te-ndeamnă?

A cunoaște – ce înseamnă?

A iubi – de ce ți-e teamă?

printre flori și-n mare iarbă?

Printre flori și-n mare iarbă,

patimă fără păcate

ne răstoarnă-n infinit,

cu rumoare și ardoare

de albine re-ncarnate.

Înc-odată, iar și iară,

a iubi e primăvară.

de Lucian Blaga