Binecuvântat de Dumnezeu cu har și pasiune pentru arta muzicală, Emil Moldovan a adunat la cei aproape 50 de ani de viață (pe care-i va sărbători anul viitor, pe 10 decembrie) nu mai puțin de 30 de ani de carieră artistică. „O viață de artist!”, am putea spune, parafrazând volumul autobiografic pe care acesta l-a publicat recent, în cinstea acestei aniversări, cartea fiind încredințată spre editare Casei de editură Exclusiv, parte a grupului Exclusiv Media Group.

Numele lui Emil Moldovan a devenit unul sinonim cu muzica populară și de petrecere din regiunea Văii Jiului, astfel că artistul este cunoscut astăzi după renumele pe care și l-a câștigat cu numele său de scenă: LUKE DE LA LUPENI!

Născut într-o casă de miner din cartierul muncitoresc Ștefan al Lupeniului, într-o familie cât o echipă de fotbal, cu 11 copii, Emil a fost de mic fascinat de muzică. Nici nu se putea altfel, într-o casă în care muzica era principala formă de distracție a familiei, iar de pe plăcile pick-up-ului cumpărat de tatăl său, răsunau mai toată ziua vocile marilor artiști ai țării: Gică Petrescu, Ion Dolănescu, Maria Tănase, Romica Puceanu, Achim Nica ș.a. „Copil fiind, mă așezam în mijlocul camerei și imediat ce începea muzica, parcă mă transformam: dansam, cântam, repetam, până știam pe de rost melodiile acestor mari artiști. Acolo, în acel colț de cameră, s-a născut pasiunea mea pentru muzică și chiar dacă nu știam ce înseamnă scena, publicul, spectacolul, simțeam că muzica vibrează în mine și nu-mi doream nimic altceva decât să cânt”, mărturisește Emil Moldovan.

Copilăria acestuia nu a fost una ușoară, așa încât încă de la 12 ani a plecat cu ciobanii din Novaci, la oi, în munte, pe crestele Parîngului, iar asta i-a adus primii bani câștigați prin muncă: vreo 7.000 de lei, o sumă mare la începutul anilor 90, cu care și-a luat bicicletă, dar și blugi ”Jeferson” și adidași ”Puma”.

Prima întâlnire cu „viața de artist” a venit la vârsta majoratului când Emil Moldovan a debutat ca solist în localul lupenean „La Varodi”, acolo unde a cunsocut-o și pe Vera, cea care avea să-i devină nu peste multă vreme, soție. Mai apoi a cântat în restaurantul de la Uricani al omului de afaceri „Ciszer”, la restaurantul „Montana” din Lupeni al lui Emil Părău, la motelul lui Nicolae Gui, „Gambrinus” de la Livezeni, „Trafic” de la Uricani (localul fostului lider sindical Victor Bădârcă) și în multe alte locuri. În paralel, a lucrat și la Mina Valea de Brazi până în 1997 când a fost încorporat în Armată. Acolo, la Casa Armatei, sub bagheta maiorului Dumitru Eeche, a început însă ascensiunea în muzică a talentatului artist lupenean, alături de alți artiști militari.

În 1998, pe când Emil Moldovan era deja recunoscut drept „Luke de la Lupeni” (de ce și de unde vine acest nume, aflați chiar din cartea sa!), a apărut și oportunitatea înregistrării primului album, în studiourile, celebre la acea vreme, „Oltenia Music” de la Bumbești-Jiu. În 2000 s-a alăturat formației COCS din Lupeni, completând echipa de muzicieni valoroși precum Liviu Lung, Nelu Tița, Gigi Tripon, Petre Zgăvârdea, Mihaela Draga și Miță Berciu, alături de care a avut zeci de turnee în țară și în străinătate. A cântat, mai apoi, în trupa fraților Plotogea, celebri saxofoniști de la Ansamblul folcloric „Doina Gorjului”, dar și împreună cu mari artiști ai folclorului românesc: Niculina Stoican, Petrică Mâțu Stoian, Doru Țăranul, Florin Ionaș „Generalul” și a apărut pe cele mai importante posturi TV cu profil artistic: Etno TV, Favorit, Hora TV, Orizont, EMI TV, Inedit TV, dar și la Antena 1 și PRO TV.

În tot acest timp, în care Luke de la Lupeni și-a urmat visul cu pasiune, cu talent și cu sprijin uman dar mai ales divin, a crescut și familia Moldovan, binecuvântată de Dumnezeu cu 4 copii: Damaris, Luke jr., Andra și Anays. Ultimii trei sunt în prezent, la rândul lor, oameni de scenă, moștenind talentul și pasiunea pentru muzică a tatălui. Fata cea mare, Damaris a ales un alt drum, stabilindu-se la Londra.

Momentul de bilanț al celor 30 de ani petrecuți pe scenă îl găsește pe Luke de la Lupeni pe deplin împlinit, în familie, în carieră, în viață. Chiar dacă a avut și destule greutăți, și multe momente de cumpănă. Astăzi, Luke de la Lupeni cântă cu bucurie la oameni de omenie, peste tot în Valea Jiului dar și în țară și în comunitățile de români de peste granițe, alături de formația sa, din care, alături de copiii săi Anays și Andra (voce), Luke jr. (orgă solo) mai fac parte prietenii Laly Tudor (saxofon), Adi Bărănescu (vioară) și Costel Șerban (orgă). Iar concertele lor sunt, de fiecare dată, argument al unei petreceri reușite, al unui spectacol de zile mari, al bucuriei și bunei dispoziții.

„Cu sufletul mereu pe scenă și cu familia alături, am transformat visul meu într-o călătorie plină de emoții, sacrificii și împliniri. Am cântat din inimă pentru oameni și le-am dăruit bucurie prin muzica mea. Mulțumesc tuturor celor care m-au ascultat, m-au susținut, dar și celor care m-au provocat, pentru că datorită tuturor am devenit omul care sunt astăzi. Atâta timp cât Dumnezeu îmi dă glas și putere, voi cânta! Cu copiii mei, pentru oameni dragi, pentru români și pentru România. Pentru că eu așa trăiesc: cu muzică, credință și dragoste!”, mărturisește Emil „Luke” Moldovan.

Iar povestea sa merge mai departe, consemnând noi noi și noi aventuri pe scena artei muzicale pentru acest muzician a cărui poveste de viață este sinonimă cu o viață de artist.

Cartea lui Emil Moldovan „Luke de la Lupeni – O viață de artist” poate fi achiziționată direct de la autor, împreună cu albumele sale de muzică.

La mulți ani, Luke de la Lupeni !