Aşa cum am mai relatat anterior, scriitorul Valeriu Butulescu a avut o toamnă bogată în roade literare. În octombrie a fost invitat la Festivalul Aforismului Românesc, organizat la Tecuci, fiind Preşedintele de Onoare al Uniunii Aforiştilor Români. Tot în octombrie, drama sa “Brâncuşi” a fost prezentată în cadrul Festivalului “Teatru fără Frontiere” în Republica Moldova, la Teatrul Republican din Cahul. În noiembrie, o altă piesă a sa, drama “Bolyai” a fost jucată în Ungaria, pe scena Teatrului “Petofi” din Vesprem.
Dar performanţa cea mai spectaculoasă a fost prestaţia sa din Polonia. Valeriu Butulescu a reprezentat România, fiind invitat special la Conferinţa Internaţională a Aforismului “Magnum in Parve”, organizată la Wroclaw. Pe marginea acestui eveniment am consemnat un scurt, dar suculent interviu.
Tiberiu Vinţan: Ştim că Polonia ocupă un loc aparte în inima şi conştiinţa scriitorului Valeriu Butulescu. Aţi putea detalia puţin acest aspect?
Valeriu Butulescu: Am avut şansa să trăiesc şase ani în Polonia , împlinindu-mi studiile universitare într-un oraş cu o istorie copleşitoare. Faimoasa Academie AGH, pe care am absolvit-o în 1979 era situată la doi paşi de celebra Universitate Jagiellonă, înfiinţată în 1364. Atunci am deprins limba poloneză din care, de-a lungul deceniilor, am tradus mult, atât literatură cât şi tehnică.
T.V.: Au influenţat anii petrecuţi în Polonia literatura Dv. viitoare?
V.B.: Cu siguranţă, perioada aceea mi-a marcat modul de a gândi. Polonia, chiar şi în comunism a beneficiat de o largă libertate de exprimare, nemaiîntâlnită în tot lagărul socialist. Acolo am deprins gustul dulce-amărui al libertăţii…
T.V.: De ce dulce amărui?
V.B.: Libertatea nu înseamnă numai drepturi. Ea aduce şi o întreagă serie de responsabilităţi.
T.V.: În Polonia aţi descoperit arta aforismului?
V.B.: Într-adevăr, polonezii au o formidabilă şcoală a aforismului; e o specie literară populară, cultivată intens. Dar eu am început să scriu şi să public aforisme în România, încă din anii de liceu. Aforistica poloneză m-a învăţat multe, mai ales curajul de a mă exprima liber.
T.V.: Recenta vizită la Wroclaw a fost prima dv. deplasare „aforistică” în Polonia?
V.B.: Am avut mai multe, în trecut. În 2012 am fost invitat la Festivalul de Literatură Independentă de la Cracovia, unde mi s-a decernat Premiul „Stanczyk Kosmopolita” , iar în 2014, la Varşovia, în cadrul Zilei Naţionale a Poeziei, organizate sub auspiciile UNESCO, am fost nominalizat pentru Premiul Ministerului Culturii. Un an mai târziu am fost invitat la Festivalul de Poezie de la Czechowice. Dar ultima deplasare, la Wroclaw, m-a impresionat în mod deosebit…
T.V.: Care ar fi explicaţia?
V.B.: La Wroclaw a avut loc, în premieră, o reuniune a aforiştilor de pe toate continentele. Principalul organizator al evenimentului, excelentul aforist şi compozitor Andrzej Majewski a reuşit să atragă personalităţi pregnante. La buna desfăşurare a acestui for internaţional al aforismului s-au implicat activ prof. Miroslaw Miller şi dr. Marcin Miodek (secretarul conferinţei). Un rol deosebit au jucat Universitatea din Wroclaw, Fundaţia Humboldt, Primarul oraşului Wroclaw, Preşedintele Voievodatului Silezia Inferioară. Dar şi lista participanţilor a fost selectă. Aş aminti doar câteva nume: prof. James Jeary (Universitatea Harvard), scriitorii Yahia Lababidi (SUA), Utz Rachowski (Germania), Maria Endreva (Bulgaria), Maryna Aristo Markovic (Serbia), Drazen Jergovic (Croaţia), Urszula Zybura, Maria Tarnogorska, Krzysztof Bilica (Polonia) şi alţii.
T.V.: Am înţeles că de Wroclaw vă leagă multe amintiri.
VB: Soţia mea, regretata Teresa Podgorska – Butulescu s-a născut la Lwow, în Ucraina. Când avea şapte ani, familia ei s-a repatriat, Au locuit o vreme la Wroclaw, apoi au ajuns la Varşovia…
T.V.: Care a fost cauza repatrierii?
V.B.: E o poveste lungă şi tristă. Lwow şi tot estul Poloniei interbelice au fost ocupate de Stalin în 1939 şi anexate Republicii Sovietice Ucrainene. În 1941, nemţii resping Armata Roşie şi dau acele regiuni pe mâna sângeroşilor naţonalişti ucraineni (banderişti), care au masacrat populaţia alogenă, încercând să „purifice” etnic Ucraina. Au pierit atunci milioane de ruşi, evrei polonezi. Rude ale familiei Podgorski şi-au pierdut viaţa în măcelul de la Wolyn, în 1943. După război, polonezii care supravieţuiseră s-au repatriat, pur şi simplu de frică. Văzuseră orori de neuitat.
T.V.: Din fericire, timpurile acelea au trecut…
V.B.: Au trecut, dar nu de tot. Nu de mult, în 2007, Roman Szuchewycz, criminal de război, principalul realizator al Masacrului de la Wolyn, a fost declarat „erou naţional” al Ucrainei. La Lwow, criminalul-erou are un muzeu, iar o stradă importantă îi poartă numele…
T.V.: V-a plăcut oraşul Wroclaw?
V.B.: E superb. Monumentele istorice, bine conservate, sunt încadrate armonios de clădiri moderne. Viaţa culturală pulsează din plin. Am colaborat mulţi ani cu revista literară wroclawiană „Odra” , în paginile căreia am publicat versuri şi traduceri. Doream mult să o revăd pe valoroasa poetă Urszula Koziol, cu care am corespondat multă vreme şi care a coordonat revista zeci de ani. Din păcate, am aflat că a decedat, în luna iulie a acestui an. Cum spuneam, Wroclaw arată minunat. Toată Polonia e grozavă; nu vezi contraste, economia de piaţă e funcţională…
T.V.: Cunoaşteţi bine situaţia din ambele ţări. De ce credeţi că în Polonia lucrurile merg mai bine ca în România?
V.B.: Polonia a pornit pe drumul reformelor mai repede. Trebuie spus că economia Poloniei comuniste a fost privatizată în mare parte chiar de comunişti. În Republica Populară Polonă nu au existat niciodată CAP-uri; agricultura a fost tot timpul privată. Pe vremea studenţiei mele, în plin comunism, erau o mulţime de magazine şi ateliere private. Aproape toate serviciile erau private. Polonezii aveau voie să deţină valută în bănci, puteau călători în Occident. Toate astea în România Socialistă erau de neconceput…
T.V.: Chiar şi aforismele erau altfel…
V.B.: Exact. Dacă marele aforist polonez Stanislaw Jerzy Lec ar fi trăit în România, în anii 50 ajungea cu siguranţă la Canalul Dunăre – Marea Neagră. Sau poate şi mai rău…
T.V: Ştim că n-aţi fost singur în Polonia…
V.B.: Am făcut tandem cu celebrul nostru înotător Avram Iancu. Puţini ştiu că bibliotecarul Avram Iancu este absolvent de filologie, stăpâneşte foarte bine limba română literară, scrie reportaje seducătoare (a se citi cărţile sale inspirate de cuceririle sale acvatice), fiind şi un autor bun de aforisme. Peste tot pe unde merge, face o excelentă impresie, popularizând municipiul Petroşani, dar şi România. La Wroclaw l-au îndrăgit repede toţi participanţii. A spus că s-ar putea să revină. I-a plăcut mult râul Oder, care traversează oraşul. Nu este exclus să-l parcurgă înot, până la Marea Baltică…
T.V.: Avram Iancu ne-a trimis ştiri de la Wroclaw. Aşa am aflat că aţi susţinut un referat în limba poloneză, foarte apreciat de specialiştii prezenţi…
V.B.: Aşa e. Studiez poloneza de peste cinci decenii. Am capacitatea de a vorbi liber în această limbă. Referatul meu a plăcut, fiind premiat de organizatori.
T.V.: Ce surprize ne mai oferă în anul care vine Valeriu Butulescu?
V.B.: Pentru mine va fi un an al teatrului şi aforismelor. Piesele „Brâncuşi” şi „Herghelia albastră” au fost traduse în sârbă şi bulgară. „Brâncuşi” va fi reluat în România, dar şi afară. Lucrez la o integrală a aforismelor mele, care ar trebui să apară în 2026.
T.V.: Marele critic Alex Ştefănescu scria că aforismele dv. „au apărut în toate limbile pământului” Cum rămâne cu lucrarea „Atlas aforistic”, care şi-a propus să transforme această performanţă într-o carte?
V.B: Regretatul Alex Ştefănescu a exagerat, folosind o figură de stil. Căutând pe internet, am identificat aceste aforisme în peste o 120 de limbi, în cea mai mare parte din statele lumii. Unii spun că e o performanţă nemaiatinsă vreodată de un scriitor român. O selecţie a acestor apariţii ar putea fi cuprinsă într-o carte, pe undeva unică în felul ei. „Atlas aforistic”…
T.V.: O aşteptăm cu drag. Vă mulţumim pentru această conversaţie!
V.B.: Şi eu vă mulţumesc. Şi vă urez tuturor, redactori şi cititori, Sărbători fericite!