Dincolo de exploatarea cărbunelui, oamenii din Valea Jiului au avut mereu curiozitatea de a explora lumea din adâncurile munților. La umbra acestei pasiuni au luat ființă aici o serie de cluburi de speologie a căror activitate s-a materializat, de-a lungul anilor, prin explorarea și cartarea unor peșteri din munții care înconjoară regiunea.
Între acestea, se remarcă prin longevitate dar, mai ales, prin activitatea membrilor săi, Clubul de spologie Hidrocarst. Înființat încă din 1980, Clubul de speologie Hidrocarst îl are în frunte, de 40 de ani, pe pasionatul speolog Ioan Iușan din Lupeni, care împreună cu vicepreședintele Nelu Amarandei duc mai departe cu cinste activitatea acestui club, devenit reper pentru pasionați de speologie din întreaga țară și chiar de dincolo de granițele acesteia.
I-am găsit și în acest an, împreună cu cei aproape 100 de montaniarzi pasionați de speologie veniți la sărbătoarea Hidrocarst, în tabăra de la Câmpu Mielu de la intrarea în Parcul Național Retezat din stațiunea turistică Uricani. Își instalaseră tabăra de bază pe terenul cunoscut în zonă drept „terenul Cristina”, unul dintre cele mai frumoase luminișuri de pe valea Jiului de Vest, locul pe care Cristina Kinszki l-a cumpărat special pentru speologii de la Hidrocarst, în memoria regreatului său soț, Emil Kinszki, unul dintre cei care, în 1986, fondau acest club de speologie care se numără printre cele mai longevive și cele mai active de acest fel din România. Aici a avut loc anul acesta sărbătoarea Hidrocarst – 40, dublată de încă o săptămână fantastică de explorare a „peșterilor ascunse” din arealul carstic de la poalele Retezatului Mic, pe valea Jiului de Vest. Aceasta este una dintre cele mai bogate regiuni carstice din România, unde în toți acești 40 de ani de activitate, speologi de profesie și speologi voluntari ori, pur și simplu, pasionați ai acestui sport au descoperit (sau, după caz, redescoperit) și au cartat peste 600 de peșteri.
„În zona Câmpu lui Neag-Câmpușel și zonele apropiate sunt peste 600 de peșteri, situate de o parte și cealaltă a cursului superior al Jiului de Vest. Există de asemenea, nenumărate avene (peșteri în care se coboară pe verticală, cu funie sau scară) dar și cel mai mare apic (un hău în care se coboară exclusiv pe funie, fără a atinge nici un perete) din România, la Stâna Tomii, la 134 de metri sub munte. Cea mai mare peșteră din zonă se presupune a fi Tolpița, cu galerii care depășesc 4000 de metri, iar altele chiar dacă au dimeniuni mult mai mici, sunt de asemenea, desoebit de spectaculoase”, spune Ioan Iușan.
Momentul aniversar al Clubului de speologie Hidrocarst și invitația lansată de președintele acestui club, prietenul Ioan Iușan, de a lua parte la acest eveniment, ne-e prilejuit și nouă, celor de la Ziarul Exclusiv, ocazia de a consemna o premieră: coborârea și explorarea uneia dintre cele peste 600 de peșteri din arealul carstic de la Câmpușel. Am ales, poate și datorită numelui său care te îmbie la aventură, „Peștera Ascunsă din Cioaca Ursului”. Împreună cu o trupă „faină” de pasionați de speologie, avându-i drept ghizi pe o parte din veteranii Hidrocarst, am urmat drumul anevoios, prin păduri și printre stânci, spe gura acestei peșteri (re)descoperită, întâmplător, de vulcăneanul Cosmin Poliac. „Peștera aceasta am descoperit-o întâmplător, cu doi ani în urmă, în peregrinările mele prin munți. Aceasta a fost de altfel prima peșteră pe care am explorat-o. Sigur că nu am putut să o vizitez atunci, deoarece vorbim despre o cavitate în care se intră greu, însă am revenit împreună cu speologii de la Hidrocarst și de atunci am devenit și membru al acestui club, împreună cu care am adunat deja un număr de 36 de peșteri pe care le-am explorat, iar pasiunea aceasta continuă”, ne-a mărturisit Cosmin Poliac.
Între cei care ne-au însoțit în această aventura speologică – consemnată în video-reportajul pe care l-am realizat, al cărui link de vizualizare este atașat acestui reportaj – s-au numărat mulți iubitori de munte, de natură, de aventură care, asemeni nouă, marcau o premieră personală prin coborârea într-o peșteră din zona carstică a Retezatului Mic. Cu toții ne-au mărturisit că experiența aceasta a fost una de excepție, care se cere a fi repetată, mai ales că, împreună cu monitorii de la Hidrocarst, aventura se dovedește a fi una cu totul și cu totul specială. Cristina Kinszki, deși lucrează de câțiva ani buni în Marea Britanie, nu a ratat niciodată reuniunile Hidrocarst. „Hidrocarst este familia mea!… Eu am început să practic sportul ăsta din copilărie. Aveam doar 14 ani când Cornel Roșca m-a ajutat să mă pot înscrie în acest club, a fost mentorul meu, m-a pregătit în tot ceea ce presupune acest sport absolut fabulos. Tot în familia Hidrocarst l-am întâlnit pe soțul meu, am crescut împreună aici, ne-am dezvoltat împreună, am învățat să iubim speologia și să ne bucurăm de acest sport împreună cu alți oameni pasionați la fel ca noi”, spune Cristian Kinszki.
Speologii de la Hidrocarst își amintesc, cu tristețe, și de faptul că peșterile din bazinul carstic al Jiului de Vest au devenit, cu ani în urmăm ținta „vănătorilor de comori” care le-au vandalizat, determinând speologii să facă un pas în spate în popularizarea acestei veritabile comori pe care o reprezentă potențialul carstic pentru turismul de aventură din regiunea Văii Jiului. De aceea, nici una din cele peste 600 de peșteri din zonă nu sunt deschise circuitului turistic, nu au poteci marcate spre gurile de intrare iar unele, considerate a fi deosebit de prețioase pentru activitatea de cercetare științifică speologică, sunt chiar închise. Pasionații de speologie, care vor să descopere aceste impresionante caverne, în care natura a săvârșit veritabile opere de artă în milioane de ani, se pot bucura de o astfel de experiență, în deplină siguranță, doar împreună cu monitorii de la cluburile de speologie din Valea Jiului, în rândul cărora Hidrocarst ocupă un binemeritat loc de cinste. Experiența de care puteți avea parte, așa cum a fost, de altfel și experiența noastră în „Peștera Ascunsă din Cioaca Ursului” a fost, așa cum unanim ne-au declarat toți cei pe care i-am chestionat în această privință, una de nota zece!
Tot de nota zece a fost și festivitatea aniversară a Clubului de speologie Hidrocarst, în care gazde și oaspeți, membri și simpatizanți, speologi sau pur și simplu iubitori de munte, au avut parte de o petrecere pe cinste, la foc de tabără, cu gulaș la ceaun, cu tort aniversar și cu multe, multe îmbrățișări, zâmbete și diplome aniversare, ca într-o frumoasă poveste cu și despre oameni deosebiți. În centrul acestei povești se află Nelu Iusan, președintele Clubului Hidrocarst Valea Jiului, omul care cu pasiune și modestie și-a dedicat o parte importantă din viață dezvoltării și promovării speologiei nu doar la nivelul Văii Jiului, ci și la nivel național. Prin activitatea sa, Nelu Iușan a contribuit la transmiterea experienței speologice către membrii mai tineri ai grupului și la menținerea vie a unei activități care presupune curaj, cunoștințe tehnice, disciplină, responsabilitate și respect profund pentru munte, pentru peșteră, pentru natură. O muncă vastă, desfășurată pe mai multe direcții de cercetare în condiții de multe ori dificile și cu un ridicat grad de risc, o dedicare care cere multe ore de implicare în cercetarea, explorarea și protejarea patrimoniului carstic.
În fața unei asemenea performanțe personale, marcată de pasiune și dedicație față de membru Clubului de speologie Hidrocarst, este de la sine înțeles că încercarea acestuia de a „pune funcția în cui” și de a renunța la calitatea de președinte, după 40 de ani de când se află la conducerea acestui club de speologie, a fost refuzată și încă nu oricum, ci în unanimitate!
Reuniunea aniversră Hidrocarst a constituit, indubitabil, un moment de recunoștință pentru toți cei care au făcut și fac parte din această mare familie a Clubului Hidrocarst Valea Jiului – fondatori, membri, colaboratori, speologi și prieteni ai clubului, oameni însuflețiți de aceeași curiozitate, pasiune, curaj de a se avânta acolo unde începe necunoscutul, întunericul, magia străfundurilor subterane, universul încă nepătruns al spațiului carstic. Iar pentru noi, a consemnat bucuria de a împărtăși, chiar și preț de doar câteva ore, lumina din adâncul munților cu oameni deosebiți, pentru care viața se trăiește la alte coordonate de valoare decât cele pe care avem ocazia de a le consemna în mod cotidian.
La mulți ani, Hidrocarst Valea Jiului!
