Mă opresc înaintea chipului lui Enoh, al bărbatului care „a umblat cu Dumnezeu” și care, într-o tainică mutare, nu a cunoscut moartea. Într-o lume decăzută, Enoh a rămas vertical, dreapt și bineplăcut lui Dumnezeu. A fost luat la cer, trup și suflet, un semn timpuriu al învierii și al credinței…