Într-o atmosferă plină de sensibilitate și emoție, Anca Ciolca și-a lansat noul volum de poezii, Miraj cu maci, într-un eveniment cultural de excepție. Lansarea a avut loc în după-amiaza zilei de 6 iunie 2025, la Sufrageria Aztek Caffe din Petroșani, jud. Hunedoara, reunind iubitori de literatură, poeți și admiratori ai versurilor sale.

Evenimentul s-a bucurat de o prezență impresionantă din partea poeților din Grupul de Poezie „Ioan Dan Bălan”, dar și a membrilor ASOCA (Asociația Oamenilor de Cultură și Artă din județul Hunedoara). Printre cei prezenți s-a numărat și scriitorul Dumitru Tâlvescu, președintele ASOCA, care a transmis cuvinte calde despre creația poetei. De asemenea, jurnalistul Tiberiu Vințan, neobosit susținător al culturii locale și managerul Casei de Editură Exclusiv, a fost prezent, oferind evenimentului o notă de profesionalism și încredere.

Un moment deosebit al serii a fost recitalul lui Cătălin Stepa, care a interpretat câteva melodii folk, acompaniat ca de fiecare dată de pianistul Aurelian Epuraș, melodii ce au rezonat perfect cu tematica volumului.

Am ales din volumul lansat o singură poezie despre care vreau să mai scriu câteva gânduri în continuare. Poezia mi-a rămas în inimă.

Nu reușesc să număr câte stele
Răsar mereu în ochii tăi frumoși
În nopțile în care licuricii
Se-ndrăgostesc de greierii sfioși.
Aș vrea acum să îți cobor din cer
Luceferi dulci în mantie aurie
Și în decorul nopții de argint
Să-mi spui povești cu zâne numai mie.
Ți-aș prinde visele în palma mea,
Să le adorm cu mângâieri cuminți
Să ți le împlinesc cum știu doar eu
În serile nebune și fierbinți.
Să bei din mine, când ești însetat,
Licoarea mistică, ofrandă de la zei
Și-n fiecare picătură să găsești
Iubirea ta ascunsă-n ochii mei.

În versurile Ancăi, dragostea e un gest tăcut, aproape sfânt. Este gândul de a fi acolo pentru celălalt – să-l mângâi, să-l liniștești, să-i împlinești visurile, să devii tu însuți sprijinul și alinarea lui. Cu alte cuvinte: Dragostea adevărată nu cere nimic, ci se dăruiește întreagă.

Vă invit să recitiți această poezie de mai sus cu inima, nu cu mintea. Și, dacă simțiți, întrebați-vă:
Ce înseamnă pentru mine să fiu o ofrandă?
Am iubit vreodată așa, cu totul, fără să cer nimic în schimb?
Poezia Ancăi nu e despre dramă. E despre lumină. Despre liniștea care vine dintr-o iubire curată, dăruită în tăcere.