La căsuța care pe Hristos primește

La căsuța care pe Hristos primește,

Pruncul Sfînt coboară și cu drag grăiește: 

Viața să vă fie / numai bucurie, / sfîntă sărbătoare / numai înălțare,

anul care vine / numai roduri pline / de la Cel din Cer / – lerui Doamne, ler. 

De la Tatăl unde-i numai desfătare,

peste voi să fie numai binecuvîntare. 

De la Maica Sfîntă care priveghează,

binecuvîntarea ca o dulce rază. 

De la Raiul dulce unde-i strălucire,

binecuvîntarea cea mai cu iubire. 

De la cei de care inima-i legată,

binecuvîntarea cea mai minunată. 

De la clipa asta, pînă-n veșnicie,

binecuvîntarea peste voi să fie. 

Text: Traian Dorz

Astăzi, când citesc această colindă, simt cum fiecare vers așază o binecuvântare peste gândurile și grijile mele. Pruncul Sfânt coboară nu doar în iesle, coboară și în inimile care il primesc cu drag.

În fiecare vers, găsesc lecția zilelor de pregătire: să primesc, să ofer, să fiu punte între cer și pământ. Să mă gândesc la cei dragi, la cei care așteaptă o rugăciune, o vorbă bună, un gest de iubire.

Fiecare binecuvântare din colind nu e doar pentru alții; ea vine și peste mine, ca o rază care încălzește și curăță. Și în asta e rostul sărbătorii: nu doar a primi, ci a fi parte din darul care vine de Sus.

Și atunci mă întreb: cum pot eu să fiu „căsuța care primește”? Cum pot să las Pruncul Sfânt să coboare în viața mea și să rămână acolo?

Poate în fiecare gest de iubire, în fiecare cuvânt blând, în fiecare rugăciune pentru aproapele, primesc și eu binecuvântarea care vine „de la Tatăl, de la Maica Sfântă, de la Rai și de la cei legați de inima mea”. Și astfel, fiecare zi devine o mică sărbătoare, o pregustare a luminii care vine.

„Binecuvântaţi pe cei ce vă prigonesc, binecuvântaţi-i şi nu-i blestemaţi.” –  Romani 12, 14