Lumina care străbate istoria

Duminica dinaintea Nașterii Domnului

Astăzi, în biserică, se citește genealogia Mântuitorului ( Matei 1,1-17 ). La prima vedere, pare un șir lung de nume, de oameni obișnuiți, drepți sau păcătoși, cu povești uitate. Dar eu aleg să privesc mai adânc.

Genealogia lui Hristos nu este doar istorie; este și o lecția a iubirii și a purtării de grijă a lui Dumnezeu. Fiecare nume e un semn că istoria nu e la voia întâmplării. Că Dumnezeu se pregătește cu răbdare și cu statornicie, așteptând momentul când Fiul Său va veni în lume ca Soarele dreptății.

Evanghelia din duminica aceasta îmi amintește că Domnul Iisus nu vine dintr-o linie pur ideală: apare dintr-un neam amestecat, cu străbuni care au greșit, cu femei de alt neam, cu Rut și Rahav, cu David, cu păcătoși și drepți. Astfel, Mântuitorul nu se rușinează de firea noastră, El vine să o vindece și să o înalțe.

Când citesc că Domnul Iisus este „Fiul lui David și al lui Avraam”, înțeleg mai bine chemarea mea: dacă Fiul lui Dumnezeu s-a smerit să se nască din oameni și eu pot fi fiu al lui Dumnezeu prin har. Nașterea Lui nu e doar un eveniment trecut, este un început pentru fiecare suflet care se lasă purtat de iubirea Sa.

Genealogia ne amintește și că Dumnezeu este prezent mereu, chiar și în vremuri grele: sub conducători nedrepți, în robie sau în umilințe. Istoria noastră personală, cu greșeli și încercări, nu este uitată; Dumnezeu o țese în planul Său de mântuire.

Astăzi, aleg să privesc genealogia ca pe un colind tăcut al nădejdii: fiecare nume, fiecare viață imperfectă, așteaptă Lumina care vine. Și eu, ca parte din neamul omenirii, sunt chemat să primesc această Lumină și să o las să strălucească în viața mea și în jurul meu.

„Căci Fiul Omului a venit să caute şi să mântuiască pe cel pierdut.” – Luca 19,1