Moș Crăciun și darul inimii 

Astăzi, am citit poezia lui Ioan G. T., din 1936, despre Moș Crăciun.

Moş Crăciun 

Când eram mic şi fără griji,

Aşa cum sunteţi astăzi voi,

Eu l-am primit pe Moş Crăciun

Cu jucării şi haine noi. 

Eu am vorbit cu el atunci

Şi i-am simţit sufletul bun,

Trecând sfios mânuţa-mea

Prin barba Moşului Crăciun. 

Tot el mi-a povestit cu drag

Despre Iisus, despre părinţi,

Şi de răsplata ce o au

Copiii harnici şi cuminţi. 

În sânu-i cald el m-a luat

În noaptea sfântă de ajun

Şi am colindat, sub fulgi de nea,

Alături de Moş Crăciun. 

Poezioare m-a ’nvăţat

Şi eram mândru să le spun,

Iar gândul meu veşnic era

Să-l mulţumesc pe Moş Crăciun. 

Nu-l întrebam pe unde e

Şi nici mi-ar fi trecut prin gând,

Ştiam atât: că-i moş bătrân,

Bun cu cei buni, cu cei răi, blând!

……………………………………………..

Dar într-o vreme „cineva”

M-a îndemnat să cercetez,

Şi de atunci Moşul, nu mai vine,

Zădarnic caut să-l visez! 

De-aceea „astăzi”, dragi copii,

Fiţi veseli, Moş Crăciun e-n voi.

Pe prea curând n-o mai veni

Cu jucării şi haine noi! 

Ioan G. T. / Avântul / 25 Decembrie 1936

La început, am zâmbit, amintindu-mi de copilărie: cum așteptam cu inima plină de emoție ajunul Crăciunului, cum străluceau jucăriile și hainele noi și cum părea că Moșul însuși coboară din povești și mă ia în brațe.

Dar ceea ce m-a atins cel mai mult nu sunt darurile, ci sufletul bun al Moșului, felul în care ne învață despre generozitate, despre a fi harnici și cuminți și, mai ales, despre Domnul Iisus, despre dragostea care dă sens tuturor cadourilor.

Și poetul spune ceva ce mi-a rămas în inimă: când am crescut, am căutat Moș Crăciun cu ochii lumii și nu l-am mai găsit. Atunci am înțeles că Moșul nu vine din afară, ci din noi. În fiecare gest de bunătate, în fiecare dar oferit cu drag, în fiecare zâmbet și rugăciune, Moș Crăciun trăiește în inimile noastre.

Astăzi, aleg să fiu eu Moș Crăciun pentru cei din jur. Aleg să fiu atenție, să fiu blândețe, să las darul iubirii să ajungă unde e nevoie. Așa, pregătirea pentru Nașterea Domnului devine mai mult decât așteptare: devine o viață întreagă dăruită.

„Fiecare să dea cum socoteşte cu inima sa, nu cu părere de rău, sau de silă, căci Dumnezeu iubeşte pe cel care dă cu voie bună.” – 2 Corinteni 9,7