Pragul Anului Nou – un an de iubire
Am ajuns iarăși în pragul Anului Nou, când oamenii își doresc „an nou fericit”. Dar din această urare parcă lipsește ceva… Fericirea, așa cum o înțelegem noi, e adesea fragilă, schimbătoare, legată de împrejurări care pot trece într-o clipă.
Stând acum, în pragul anului care începe, în loc de „an nou fericit”, eu îți zic, iubite cititorule: un an plin de iubire. O iubire care să nu depindă de ce ai sau de ce pierzi, de ce ți se întâmplă sau de ce te ocolește. O iubire care rămâne atunci când bucuriile se sting și încercările apar.
Inima omului, așa cum o arată Cuvântul lui Dumnezeu, este lucrul cel mai de preț: ea rămâne capabilă să iubească, să mângâie, să vibreze la fiecare necaz și la fiecare bucurie. În ea putem scrie ce dorim: bunătate, răbdare, iertare, mângâiere….
Pentru a începe anul cu adevărat binecuvântat, să ne amintim și cuvintele poetului Traian Dorz:
AN NOU…
Cu fila cea din calendar
ce le-a-ncheiat şiragul,
s-a dus un an şi altul iar
ne trece astăzi pragul.
O, dacă vrei al tău amar
să-l schimbi în bucurie,
pe-al vieţii tale calendar
azi pe IISUS tu-L scrie.
Şi pune-ţi gând să-ntrebi mereu
de El în rugăciune:
– Ce-ai face Tu în locul meu?
Şi fă ce crezi c-ar spune.
Când blândul Său Cuvânt ţi-ar sta
în suflet şi pe limbă,
vedea-vei tu cum viaţa ta
preafericit se schimbă.
De-L vei primi sfătuitor,
prieten de-L vei cere,
în greu El fi-Ţi-va ajutor,
în chinuri, mângâiere.
Ce fericiţi ţi-ar fi aşa
şi zilele şi anii,
n-ai vrea să-L schimbi, de-ar fi să-ţi dea
tot aurul, toţi banii…
Traian Dorz, „Cântările Dintâi”
În pragul acestui an, să ne luăm hotărârea să scriem pe calendarul vieții noastre nu doar dorințe trecătoare, dar mai ales iubirea care rămâne. Să fim atenți la oamenii din jur, la nevoile lor, să dăruim timp, prietenie, ascultare și blândețe. Să nu uităm că ceea ce semănăm în inimi va dăinui dincolo de vremelnicie.
În loc de „an nou fericit”, să ne dorim cu adevărat: un an al inimilor care iubesc și dăruiesc, un an binecuvântat în Hristos.
La mulți ani!