Telefonul sufletului

Mă gândesc uneori la ziua de 10 martie 1876, când Alexander Graham Bell a rostit pentru prima dată: „Domnule Watson, veniți aici! Am nevoie de dumneavoastră”. O voce străbătea o cameră întreagă printr-un fir și un transmițător „lichid” ingenios, conectând două suflete aflate la distanță.

Și zâmbesc la ideea că, de atunci, omul a căutat mereu să nu fie izolat. Să vorbească. Să fie auzit. Să comunice. Însă eu mă întreb: dacă firul acesta ar fi nevăzut, dar infinit de puternic, către cine l-aș conecta eu?

În rugăciune am descoperit „telefonul fără fir” care niciodată nu se întrerupe. Nu cere cabluri, nu depinde de curent, nu are întreruperi. Este convorbirea mea directă cu Dumnezeu. În șoaptă, în suspin sau în mulțumire, Îl chem: „Doamne, Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluieşte-mă pe mine, păcătosul.” Și răspunsul vine, uneori subtil, alteori cu lumină care-mi străbate toată ființa.

Scriptura îmi amintește: „Mă cheamă pe Mine în ziua necazului şi te voi izbăvi” (Psalmul 49,16). Ce minunată invenție! Mai veche decât orice fir sau transmițător. Mai fiabilă decât orice rețea. Și la fel ca vocea lui Bell către Watson, rugăciunea mea ajunge la Cel ce mă așteaptă mereu.

Astăzi, când îmi iau telefonul în mână și ating ecranul, mă gândesc: oare nu ar trebui să mai ating și „firul” nevăzut al sufletului? Să transmit dorințele, fricile, mulțumirile și nădejdile mele către Cel ce mă aude instantaneu și fără distanțe.

Așa că astăzi, aleg să nu mai aștept semnal, notificări sau răspunsuri lumesti. Aleg să vorbesc. Să chem. Să ascult. Să trimit „mesajul” inimii mele. Și poate, printre gânduri, vei face și tu același lucru – vei alege să ridici firul nevăzut și să spui în tăcere: „…Fără de număr am greșit, Doamne, iartă-mă.”

Și apoi să taci. Să asculți. Să lași răspunsul să treacă prin suflet, mai rapid și mai clar decât orice convorbire inventată de om.

”Eu te întreb, iubite cititorule, ai tu legătură sufletească cu izvorul luminii, cu Iisus Hristos şi îţi iei tu lumină din lumina Lui şi putere din puterea Lui, ori păcatul ţi-a stricat această legătură şi tu nu umbli să o mai repari?…” ( Preot Iosif Trifa, din „Citiri şi tâlcuiri din Biblie”)