Început bun, în fiecare zi

Astăzi, când îi prăznuim pe Sfântul Cuvios Paisie Olaru și pe Sfântul Cuvios Cleopa Ilie, simt în inima mea o chemare adâncă – poate o simți și tu, cititorule – aceea de a privi mai atent la viața mea, la ritmul meu interior, la felul în care îmi port sufletul prin lume. Mă opresc o clipă și mă întreb: cum aș putea deveni și eu un semănător al păcii, așa cum au fost acești doi mari părinți ai duhovniciei românești?

Când mă gândesc la Sfântul Paisie Olaru, văd în fața ochilor un bătrân firav, dar în același timp o stâncă duhovnicească. Îl aud vorbind puțin, cu blândețe, spunând doar esențialul – și parcă îmi șoptește și mie: „Să nu judeci pe nimeni, tată. Tare-i păcat să judeci. Vezi pe cineva că a greșit, să-ți fie milă de el: ‘Doamne, săracu’, uite ce i-a făcut diavolul…’ și să nu judeci pe nimeni.

Și să-i vezi pe toți deopotrivă, să nu zici că unul e mai bun și altul mai puțin bun. Să nu osândești pe nimeni. Să-i ai pe toți mai buni decât tine. Și nu mai purta grijă de ce fac alții; ia seama la ce faci frăția ta.”

Știi, dragă cititorule, uneori caut cuvinte multe ca să-mi explic necazurile, temerile, rănile… Părintele Paisie însă aduna mintea în inimă, iar inima o așeza la picioarele lui Hristos. De acolo izvora pacea lui. Și mă întreb: de ce nu aș încerca și eu? Poate că liniștea pe care o caut nu e departe. Dacă aș reuși asta… câtă pace s-ar așeza în mine! Și poate și în tine.

Pe de altă parte, Sfântul Cleopa Ilie mă învață curajul statorniciei în Adevăr. El nu a colindat lumea ca să schimbe suflete, el a deschis ușa chiliei sale – iar lumea a venit la el. Și de la acest mare duhovnic am învățat un adevăr care mă încurajează ori de câte ori mă simt slab, obosit sau descurajat: „Niciodată nu este prea târziu pentru a pune început bun.”

Câtă nădejde încape în aceste cuvinte! Dacă ele au luminat atâtea suflete, pot lumina și inima mea – și poate și pe a ta. Pentru că indiferent cât am rătăcit, cât am căzut sau cât ne-am amânat îndreptarea, Dumnezeu încă ne așteaptă. Încă ne cheamă. Încă ne primește. Nu este prea târziu pentru nimeni.

Cei doi sfinți au trăit în vremuri grele, în plin comunism ateu, când biserici de zid se demolau, dar ei ridicau biserici vii în inimile oamenilor. Mă rușinez când mă gândesc la aceasta: dacă ei au reușit să aprindă lumina în beznă, oare eu de ce mă las copleșit de fricile mele mici? De ce uit atât de ușor că Dumnezeu lucrează în tăcere și în profunzime?

Îmi vine în minte un verset care cuprinde esența vieții lor și, de fapt, direcția pe care ar trebui să o am și eu, și tu:

„Fiţi milostivi, precum şi Tatăl vostru este milostiv.” (Luca 6,36)

Dragă cititorule, poate că azi, de 2 decembrie, e momentul potrivit să cerem împreună de la Dumnezeu pace, smerenie și iubire. Pentru că acolo unde sunt acestea, acolo se simte și raiul.