Din cer senin – lumina care ne atinge

Uneori, adevărata bucurie vine în cuvinte simple. Colindul „Din cer senin” nu doar cântă o poveste, el aduce în inimile noastre o lumină blândă și calmă, care ne îndrumă să privim mai atent la darurile mici din viață.

„Din cer senin, un cor divin

Se-aude lin cântând.

Păstori cu har, pe culmi apar,

Albi miei în dar ducând.”

Cerul senin și păstorii cu inimă simplă ne amintesc că Hristos nu caută perfecțiune sau bogății. El vrea inimi deschise, dornice să primească. Ne întreabă și pe noi: Ce dar putem aduce? Poate un gând bun, o faptă curată, un început mic, sincer, din suflet.

„O stea din zări, veghind cărări,

Spre depărtări arzând.”

Steaua aceasta nu luminează doar drumul magilor. Ea ne arată că Dumnezeu luminează și cele mai întunecate cărări ale vieții noastre. Când ne simțim pierduți sau obosiți, El ne călăuzește cu blândețe și răbdare, fără să impună.

„Și-un prunc plăpând, cu chipul blând,

Stă surâzând, tăcând.”

Puterea Lui stă în smerenie și tăcere. Dumnezeu nu vine cu tunet, ci cu prezență caldă și blândă, care ne transformă inimile. Pruncul din iesle ne arată că adevărata măreție vine prin modestie și iubire.

În final, colindul ne cheamă:

„Iar noi văzând ne închinăm

Și chipu-I sărutăm.

Cu dor voim de-ai Lui să fim

Și-n veci să Îl slăvim.”

Crăciunul nu este doar o sărbătoare exterioară, este o chemare la apropiere de Dumnezeu și la transformarea inimii. Să lăsăm lumina Lui să intre în noi, să aprindă dorul de bine și iubire, să fim, chiar și prin gesturi mici, ai Lui.

Și poate cel mai frumos dar pe care îl putem oferi este inima noastră deschisă, gata să primească și să răspândească lumina Pruncului care vine din cer senin.