Primiți cu colinda?!
Astăzi, în Ajunul Crăciunului, permiteți-mi să vă colind și eu prin propriul meu colind, „Urme-n neaua inimii”. Simt cum fulgii de zăpadă aduc mai mult decât frigul iernii: aduc amintirea copilăriei, a colindelor cântate în pridvoare și a inimilor care așteptau venirea Pruncului Sfânt. Am ales să las astăzi în articol nu doar versurile, dar și melodia, pentru ca fiecare să simtă atmosfera sărbătorii.
Colindul vorbește și despre golurile din sufletele noastre, despre inimile care par uitate și despre străini care, asemenea lui Hristos, bat la ușa fiecăruia dintre noi. Așa am înțeles că adevărata sărbătoare începe atunci când primim cu dragoste și căldură – nu doar pe cei dragi, ci și pe cel care are nevoie de un gest simplu de bunătate.
Astăzi aleg să fiu eu colindător. Aleg să las urme în inima celor din jur, să aprind o lumină de bucurie și să fac ca pașii lui Hristos să se coboare, iar Crăciunul să devină viu în gesturile mele: un zâmbet, o vorbă bună, o mână întinsă. Pentru că Nașterea Domnului nu e doar în iesle, ci în inimile noastre.
„Oricine va primi, în numele Meu, pe unul din aceşti copii pe Mine Mă primeşte; şi oricine Mă primeşte, nu pe Mine Mă primeşte, ci pe Cel ce M-a trimis pe Mine.” – Marcu 9,37
Urme-n neaua inimii
Cad din cer fulgi de zăpadă
Peste sufletu-mi sărman,
Ce-şi doreşte iar să vadă
Tineri adunaţi grămadă
Ca în fiecare an.
Ţurţuri agăţaţi de grindă,
Braţul lor în gol se-ntind…
Azi nu-i nimenea în tindă
Inima să mi-o aprindă
Cu un minunat colind.
Nu mai e ca altă dată…
Totul parcă ni-e vrăjmaş.
Iar colinda-ndătinată
A început a fi uitată
Şi la sat şi la oraş
Rezemat stă de-o ulucă
Un Străin cu ochi de cer.
Zgribulit, zici că-i nălucă
N-are unde să se ducă
Plânge-n noapte, plânge-n ger…
Dragostea dintâia oară
I-a deschis inima mea…
Şi-aud paşii cum coboară,
Paşii Lui de-odinioară,
Lăsând urme-n fulgi de nea.
Versuri: Sorin Micuțiu
Melodie și interpret vocal: Traian Barna
la Sărbătoarea Nasterii Domnului – 2014
https://www.youtube.com/watch?v=q5ulIBA86NM