Ștefan – numele celor care nu trec nepăsători

A treia zi după Crăciun, Biserica nu ne lasă să rămânem doar la emoția colindelor și la liniștea din casele noastre. În a treia zi a sărbătorii, îl așază înaintea noastră pe Sfântul Arhidiacon Ștefan, primul mucenic, ca pe o întrebare vie: ce facem cu Darul primit?

Sfântul Arhidiacon Ștefan nu a fost doar un mărturisitor al credinței prin cuvânt, ci mai ales prin faptă. El a fost ales dintre cei șapte diaconi pentru slujirea meselor, pentru grija față de cei săraci, văduve și neajutorați. Abia apoi a devenit mucenic. Jertfa lui începe din milă și se împlinește în jertfă.

Poate de aceea, în ziua lui, gândul mă poartă nu doar la cerul deschis pe care l-a văzut înainte de moarte, c și la cei pe care lumea îi vede prea puțin: copiii abandonați, orfanii, bătrânii singuri, oamenii uitați în prag de sărbătoare.

Cu ani în urmă, chiar în preajma Crăciunului, o știre a tulburat liniștea multora: un copil nou-născut, abandonat într-o pungă, într-o noapte de iarnă. Aproape înghețat, salvat ca prin minune. Medicii au spus atunci că este un „miracol de Crăciun”. Copilul a primit numele Cristian Ștefan – Cristian, pentru că s-a născut în preajma Nașterii Domnului, Ștefan, după medicul de gardă.

Un copil cu două nume care spun o singură poveste: viața primită ca dar și salvată prin iubirea aproapelui.

De ziua Sfântului Ștefan, poate că aceasta este cea mai grea, dar și cea mai frumoasă întrebare: pe cine am trecut noi cu vederea?

Câți copii nu așteaptă cadouri, ci o mamă?

Câți nu vor jucării, ci un tată?

Câți nu cer vorbe mari, ci doar să nu fie singuri?

Sfântul Ștefan ne arată că adevărata credință nu se trăiește la distanță. El nu a întors capul de la săraci și nu a tăcut în fața nedreptății. A slujit până la capăt, iar când pietrele au început să cadă, s-a rugat nu pentru sine, ci pentru cei care îl loveau.

„Doamne, nu le socoti lor păcatul acesta.”

Aceasta este măsura sfințeniei.

Astăzi își serbează numele mulți Ștefani și Ștefanii. Dar, dincolo de nume, această zi ne cheamă pe fiecare să devenim șefani prin faptă: oameni care nu trec nepăsători, care văd, care se opresc, care ajută.

Poate nu putem salva lumea. Dar putem schimba lumea cuiva.

Poate nu putem ajuta pe toți. Dar putem ajuta pe cineva.

Și poate că, pentru acel cineva, Crăciunul va continua.

„Nu vă voi lăsa orfani: voi veni la voi.” (Ioan 14,18)

Dumnezeu vine, de multe ori, prin mâinile noastre.

Sfinte Arhidiacone Ștefan, roagă-te pentru noi, ca darul primit la Crăciun să-l putem dărui mai departe.