Născut la poalele Făgărașului, a crescut privind creasta munților ca pe o chemare tăcută. A urmat medicina la Cluj, devenind medic stomatolog și chiar asistent universitar, dar viața lui nu s-a oprit între pereții unui cabinet. A fost, în același timp, alpinist, salvamontist, instructor de cățărare și, mai târziu, scriitor.
După 70 de ani începe o poveste pe care mulți nici nu o mai îndrăznesc: urcă vârfuri de peste 4.000 de metri în Alpi. Până la 80 de ani adună 33 de „patrumiari” din lista UIAA. Traversează Haute Route Chamonix–Zermatt pe schiuri, urcă Matterhornul, străbate 365 km pe creasta Carpaților Meridionali și parcurge Via Transilvanica – 1.400 km, cu 53 de nopți în cort. Iar aproape de 87 de ani, încă merge pe munte, cu aceeași liniște și determinare.
Alături de el este Marlene Mititeanu – parteneră de viață și de drum. Povestea lor începe dintr-o scrisoare și continuă pe creste, unde au petrecut sărbători, vacanțe și ani întregi din viață.
Mă uit la el și învăț că pasiunea nu are vârstă, dar are disciplină. Că nu există „prea târziu” dacă nu aleg eu asta. Lecția lui nu e doar despre munte, ci despre fidelitate față de ceea ce iubești. Despre a reveni mereu acolo unde simți că ești viu.
Dincolo de trasee și performanțe, Dinu Mititeanu lasă în urmă și cuvinte. Pe blogul său personal:
https://foto.dinumititeanu.ro , poți găsi jurnale de tură, reflecții despre munte, povești din expediții și o întreagă filozofie de viață trăită. Este, poate, cel mai sincer mod de a-l cunoaște.
Și întrebarea se întoarce spre mine: Dacă el a putut începe cele mai mari urcușuri ale vieții după 70 de ani… eu ce mai aștept?
